Detecţia pierderilor şi repararea avariilor în reţeaua de alimentare cu apa

 

Pierderi de apă
„Cât de mari sunt pierderile în reţeaua dumneavoastră? „
Aceasta este una dintre cele mai des puse întrebări când vine vorba de schimbul de cunoştiinţe între alimentatorii cu apă. Această întrebare îi procupă preponderent pe cei de la exploatarea şi întreţinerea reţelelor din ţările care sunt membre noi ale UE, din ţările de Europa de est sau din ţările africane.
Nu rareori aici se vorbeşte de pierderi mai mari de 50 %. Acest lucru nu reprezintă doar o risipă de resurse. Aceasta este chiar una din punctele esenţiale din punct de vedere economic pentru
operatorii de distribuţie a apei.
 
Alimentarea cu apă poate fi împărţită în următoarele etape: obţinerea (captarea), transportul, tratarea, depozitarea, distribuţia. În general fiecare pas este dotat cu utilaje tehnice, care depind de disponibilitatea de energie (pompe, compresoare, ş. a. ). Cu aceasta fiecare strop de apă poate fi contabilizat atât d. p. d. v energetic cât şi economic.
În zonele în care disponibilitatea de apă este oricum limitată, pierderile de apă pot periclita siguranţa alimentării, sau pot genera noi costuri pentru construirea unor noi instalaţii de captare.
Acolo unde apa se scurge din reţeaua de alimentare se poate ajunge, în condiţii de presiune scazută, la infiltrarea de apă străină,
ceea ce inseamnă un pericol pentru sănătatea populaţiei. De exemplu asemenea condiţii au dus în anul 2008 în Harare (Zimbabwe) la o epidemie devastatoare de holera cu numeroase decese.
Ce sunt pierderile de apă şi cum sunt ele detectate?
Apa care este alimentată în reţeaua de distribuţie dar nu este luată în evidenţă de elemente de contorizare se trece în primă fază ca pierdere în bilanţ.
Daca lipsesc unelte de contorizare sau acestea nu lucrează cu precizie sau dacă apa este folosită în folosul municipalităţii (spălări de reţea, irigarea spaţiilor verzi, pompieri, spalarea carosabilelor) şi acestea nu sunt înregistrate atunci ele se denumesc pierderi aparente. Şi utilizările ilegale de apă sunt considerate pierderi aparente. Dacă apa se scurge necontrolat dintr‑o fisură sau nu
sunt etanşe rezervoare, racorduri între ţevi sau hidranţi atunci iau naştere pierderile reale.
Deci ţinta distribuitorului de apă trebuie să fie menţinerea cât mai mică a pierderilor reale. Însă şi pierderile aparente trebuie catalogate corect d. p. d. v economic astfel încât alimentarea cu apă să nu fie încărcată în plus. Căutarea fisurilor în reţea şi repararea acestora trebuie și este necesar să fie făcute cu cea mai mare seriozitate de către distribuitor. Ea nu trebuie făcută fără plan sau să fie lăsată la voia întâmplării.
Cel mai important pentru toate lucrările de întreţinere este cunoaşterea tuturor utilajelor şi a reţelei, iar pentru aceasta, utilajele şi reţeaua trebuie documentate şi luate în evidenţă complet.
Această unealtă importantă trebuie să fie disponibilă tot timpul echipei de intervenție într‑o formă actualizată. În ultimul timp, tot mai mulţi distribuitori recunosc necesitatea acestei tehnici,
chiar şi cei din localităţi mai mici. Şi aceştia cartografiază reţelele de apă în formă digitală.
Disponibilitatea unui plan însă nu este suficientă. Documentele trebuie, cum deja s‑a menţionat, actualizate continuu. Acest lucru înseamnă că, de exemplu, modificările constructive, avariile şi măsurile de reparare trebuie documentate şi arhivate. În acest mod
se va dispune de o imagine obiectivă a reţelei proprii.
La fel de importantă este o informare cât se poate de exactă între responsabilii companiei, pentru administrarea modificărilor din reţea.
Combaterea pierderilor din reţea începe de la proiectarea unei uzine de apă, iar proiectarea trebuie să fie încredinţată doar unor ingineri
calificaţi. Pe lângă amplasarea corectă a reţelei, de o mare importanţă este şi alegerea corectă a materialului din care trebuie să se facă, în conformitate cu condiţiile hidraulice şi constructive.
Chiar dacă majoritatea firmelor au un serviciu propriu de control, ar trebui să se aibă în vedere şi o dirigenţie proprie de șantier prin personal propriu instruit în această direcţie sau prin
angajarea unor persoane în acest scop. Astfel se pot evita greşeli în timpul lucrării, care altfel pot fi reparate mai greu ulterior (colectarea şi asigurarea dovezilor, judecată, dezgropat din
nou, costuri suplimentare).
Exploatarea şi întreţinerea reţelei şi a utilajelor necesită o serie de lucrări de întreţinere şi revizie periodică. Şi pentru acestea trebuie
stabilite programe şi proceduri de revizie.
Pe baza acestora trebuie organizată munca personalului de exploatare. Printre sarcinile importante se numără inspecţia regulată a rezervoarelor, a hidranţilor şi spălarea reţelei, cât şi o supraveghere şi inspecţie continuă a echipamentelor de pompare şi a staţiilor de tratare.
Şi detecţia de pierderi trebuie făcută sistematic. Acest lucru garantează formarea unei imagini complete despre întreaga reţea.
Pentru detecţia de pierderi trebuie folosit personal instruit special în aceasta direcţie. Orice pierdere descoperită şi reparată trebuie
documentată. Astfel cu timpul se va forma o statistică de avarii, care mai departe va permite să se determine vulnerabilitatea anumitor zone din reţea la timp şi astfel să se evite pierderile prin stabilirea unor programe de înlocuire a respectivei părţi din reţea. Urgenţele, cum ar fi de exemplu fisurarea unei conducte, trebuie identificate şi remediate imediat, pentru a evita daune suplimentare la străzi şi alte utilităţi apropiate.
Întreţinerea reţelei de distribuţie a apei în München
Conform fişei de lucru al DVGW nr. W392 şi al IWA ( International Water Association) inspecţiile ar trebui efectuate regulat în următoarele intervale de timp:
– în cazul pierderilor mari anual,
– în cazul unor pierderi medii o dată la trei ani,
– în cazul unor pierderi mici o dată la şase ani.
O detecţie sistematică a pierderilor:
– este utilă pentru reducerea pierderilor de apă prin conducte neetanşe de apă brută, fisuri ale conductelor de alimentare şi ale
branşamentelor,
– minimizează riscul de plată a daunelor pentru
diverse avarii cate pot rezulta datorită unor fisuri
sau rupturi de conducte,
– asigură calitatea apei stabilită prin legislaţie,
– reduce costurile prin prelungirea duratei de viaţă a reţelelor,
– diminuează costurile de întreţinere şi reparaţiile,
– diminuează necesarul de energie pentru exploatare, tratare şi distribuţie, mărit datorită pierderilor de apă.
Verificarea regulată a reţelei de conducte previne blocajele şi avariile şi creşte siguranţa de distribuţie. Compania de distribuţie a oraşului München verifică anual întreaga reţea pentru respectarea normelor impuse. Pentru aceasta se foloseşte personal propriu avizat pentru asemenea lucrări. Pe lângă aceștia se mai contractează şi firme externe de specialitate.
Reţeaua are o lungime totală de 3300 km şi poate fi clasificată în funcţie de perioada în care a fost construită în trei grupe de material:
– 1885‑1960: Reţea de fontă cenuşie cu mufe prinse cu şuruburi
– 1940‑1968: Reţea de oţel cu prindere cu şuruburi şi cu filet
– din 1968 până astăzi: reţea de fontă ductilă cu legături rezistente la tracţiune
Din 1999 se efectuează branşamente din material polimeric cu DN 25 până la DN 80. Anual sunt depistate aproximativ 500 până la
600 de defecţiuni cu pierderi de apă. Acestea se repartizează în egală măsură pe braşamente şi pe reţeaua de distribuţie. Precizia şi siguranţa cu care sunt depistate pierderile este foarte mare. De
cele mai multe ori acestea sunt depistate cu foarte mare precizie, ceea ce diminuează considerabil timpul alocat reparării şi a săpăturilor.
Ca metode de detecţie pierderi SWM‑ul foloseşte următoarele metode:
– analiza de debit
– măsurători corelative
– metoda de ascultare cu geofonul
– verificarea armăturilor

Cu firmele externe se fac contracte de revizie la intervale anuale. Acestea includ şi verficarea reţelei şi a capacelor de canal. Rezutatele
verificărilor sunt preluate şi analizate de angajaţi ai SWM. Calitatea lucrărilor este un instrument de evaluare pentru o eventuală recontractare după expirarea contractului. În ceea ce priveşte
detecţia de pierderi la reţelele nemetalice nu prea există experienţă la SWM, deoarece reţeaua este aproape în întregime din materiale metalice.
De aceasta nu exista experienţă în depistarea ţevilor de material polimeric. Dar se fac încercări izolate de detectarea acestora cu instrumente de la firma Sewerin şi de la firma Radiodetection.
Trebuie precizat ca procentele nu prezintă destul de bine realitatea pierderilor de apă.
Uşurinţa de înţelegere a procentelor îşi pierde valoarea întotdeauna atunci când nu se cunosc lungimea reţelei, numărul de consumatori sau condiţiile de distribuţie sau dacă acestea s‑au
modificat.
Acest lucru poate fi dovedit pe baza unui exemplu. Într‑o comună mică se înregistrează un consum de 1000 m3 pe zi. Se depistează
o pierdere de 10%, asta înseamnă 100 m3/zi.
Comuna decide să deschidă un parc industrial nou care consumă un plus de 1000 m3. Pierderile sunt în continuare de 100 de m3
dar aceştia acum reprezintă doar 5% din total. În concluzie
o caracterizare calitativă a stării în care se află reţeaua nu se poate face doar procentual. DVGW recomandă ca pierderile să se exprime ca şi cantitate specifică pe unitatea de timp, raportată la lungimea reţelei.
Aceasta valoare se poate calcula cu următoarea formulă:
qv=Qv/ 8760 * LR
unde qv–reprezintă valoarea pierderilor
Qv– cantitatea de pierderi pe an
LR– lungimea reţelei
8760 – ore într‑un an
Pierderea specifică permite în funcţie de condiţiile de sol o aproximare a condiţiei în care se află reţeaua.
Rezumat
Reducerea pierderilor de apă în distribuţia acesteia reprezintă o sarcină economică importantă. Detecţia pierderilor economiseşte
resurse, asigură calitatea şi reduce costurile.
Detecţia de pierderi trebuie să fie parte integrată din strategia instituţiei. Ea trebuie să fie bine organizată. Pentru acest lucru trebuie sa se folosească personal format special sau firme cu
experienţă.
Rezultatele detecţiei de pierderi trebuie documentate într‑o statistică a avariilor şi astfel reprezintă baza pentru reînoirea sistematică a reţelei de distribuţie. Este recomandat ca iniţierea
detecţiei de pierderi şi formarea personalului să se facă în cooperare cu firme producătoare de echipament.
Informaţii suplimentare
Pentru găsirea conductelor din material polimer nu există la SWM experienţă.
Firma Kelmaplast în colaborare cu Facultatea din Hannover au dezvoltat o bandă de detecţie cu inserţie de cupru şi au patentat‑o. Cu ajutorul acesteia ar trebui să fie posibilă localizarea sigură
a cablurilor şi conductelor amplasate subteran.
În plus există posibilitatea detectării conductelor cu o sondă de forfecare sau cu un dispozitiv cu emitător de câmp magnetic. Ambele metode sunt potrivite pentru detecţia conductelor
nemetalice. Mai multe informaţii se găsesc la producătorii de ţevii şi conducte polimerice pentru reţele de distribuţie a apei potabile. Protecţia anticorozivă a reţelelor se face în München prin acoperirea cu o manta polimerică a conductelor. Legăturile trebuie izolate după montare corect. La acoperirea conductelor trebuie neapărat avut
grijă ca stratul polimeric să nu fie distrus de pietre ascuţite sau metode incorecte de pozare a conductelor.
 
Impressum
Kelmaplast G. Kellermann GmbH
Kunststoff, Folien und Spritzgusswerk
Alt Bossel 11‑17
D‑45549 Sprockhövel
Deutschland/Germany
Telefon: +49‑23‑24/90‑70‑0
Fax: +49‑23 24/90‑70‑90
E‑Mail: verk@kelmaplast.de
Internet: www.kelmaplast.de
www. kelmaplast.com
Steuernummer: DE 811201620
Articol tradus de Claudiu Marcu