Măsurile pentru reducerea pierderilor de apă sunt cele pe care trebuie să le luăm în urma unei strategii. Cea mai la îndemână măsură este reducerea presiunii, urmată de repararea defectelor şi apoi de identificare defecte ascunse.

Orice strategie referitoare la managementul pierderilor de apă are 4 componente esenţiale. Aceste patru pârghii sunt cele care pot influenţa cantitatea de apă care se pierde.

  • Managementul presiunilor
  • Rapiditatea şi calitatea reparaţiilor
  • Gestionarea activelor
  • Controlul activ al pierderilor de apă

 

managementul pierderilor de apa

Eficienţa şi calitatea reparaţiilor reprezintă prima acţiune din cele patru componente pe care le are o strategie de reducere a pierderilor. Astfel putem spune că este foarte important ca pierderile vizibile sesizate sau descoperite să fie remediate cât mai repede cu putinţă, cu materiale şi manoperă de calitate pentru a nu influenţa apariţia viitoarelor spărturi. Rapiditatea reparaţiilor face ca pierderea să fie cât mai mică dacă se intervine cu promptitudine. Ar trebui să existe indicatori de performanţă referitori la procentul pe care il reprezinta numărul de ore de la conştientizarea unei avarii şi până la repararea ei.

Coordonarea echipelor de intervenţie se va face ţinând cont de importanţa avariilor apărute la dispecerat. Astfel se va face o prioritizare a avariilor în funcţie de mărimea spărturilor, influenţa şi impactul lor, dificultate,etc. Pentru a putea reduce timpul de intervenţie se va apela la echipa desemnată cu localizarea pierderilor. Cu ajutorul aparaturii specifice de localizat defecte şi în fucţie de situaţia din teren se va putea determina locul în care trebuie intervenit. Mentenanţa preventivă joacă şi ea un rol major în reducerea pierderilor. Astfel ar trebui să existe o echipă desemnată cu instrucţiuni privind curăţirea căminelor de vane, ungerea şi manevrarea vanelor, identificarea şi manevrarea hidranţilor, identificare şi montare placuţe de reperare a căminelor şi a hidranţilor.

constientizare

Timpul necesar intervenţiei din momentul conştientizării, localizării defectului şi reparării lui trebuie să fie cel mai scurt cu putinţă pentru a reduce pierderile de apă.

Controlul activ al pierderilor reprezinta cea de-a doua componentă care intră în strategia de reducere a pierderilor.  Metode de control ale pierderilor reale din sistemele de distribuţie:

  • control pasiv
  • control activ

Prin controlul pasiv pierderile de apă fiind semnalate prin:

  • apariţia apei la suprafaţă
  • presiuni slabe în anumite zone ale reţelei
  • lipsa apei în anumite zone ale reţelei
  • zgomote în sisteme de conducte interioare
  • sesizarea privind prezenţa apei în căminele de apometru, canalizare, subsoluri, boxe,etc.

Controlul activ al pierderilor înseamnă o acţiune făcută intenţionat pentru a identifica pierderi de apă ascunse. Se poate realiza în mai multe moduri în funcţie de echipamentele şi personalul disponibil. Prima metodă constă în a ridica toate capacele de la căminele de canalizare, telefoane, termoficare, de apă pentru a putea observa cantităţi de apă prezente în aceste locuri. O altă modalitate relativ simplă constă în a verifica reţeaua de apă ascultând toate armăturile disponibile (branşamente, vane, hidranţi, etc) cu ajutorul unei tije metalice sau a unui echipament electronic. Alte metode indicate ar fi : măsurători de debite de noapte, măsurători de debite pe zone, monitorizarea reţelei cu ajutorul loggerilor de zgomot şi/sau presiune. Cel mai eficient mod de lucru rămâne monitorizarea debitelor şi a presiunilor din reţea pentru a interveni în zonele cu probleme.

Repararea pierderilor vizibile şi cele sesizate nu va face ca nivelul pierderilor să se menţină. Trebie sa existe o activitate permanentă de depistare a pierderilor ascunse, nu doar campanii sporadice. Echipa desemnată să se ocupe cu această operaţiune trebuie să aibe sprijinul şi implicarea mai multor departamente : economic, tehnic, aprovizionare, etc. Colaborarea între departamente face ca rezultatele să fie apreciabile.

Managementul presiunilor este o componentă care influenţează foarte mult rata pierderilor. În majoritatea situaţiilor, asigurarea presiunilor optime este pasul esenţial pentru reducerea pierderilor de apă.

Controlul presiunilor este cel mai rapid mod de reducere a pierderilor şi nu implică localizarea lor.

Dacă nivelele de presiune sunt reduse şi menţinute în anumite limite, rezultatul este uzura redusă a ţevilor şi mai puţine avarii la îmbinările ţevilor. Presiunile vor trebui controlate şi modificate ori de câte ori este cazul.

Managementul activelor reprezintă cea de-a patra componentă. Este o componentă necesară mai ales în cazul întocmirii strategiei pe termen lung. Se referă în special la politica de achiziţii, şi se bazează pe o analiză serioasă a problemelor sistemului. Astfel toate activele trebuiesc să fie introduse în SCADA, şi mai ales să se creeze o bază de date în care se va face un istoric al problemelor. În urma acestor analize se va stabili perioada la care trebuiesc schimbate conductele vechi, tipul de materiale folosit, tipul armăturilor,etc.

Există un consens prin care se apreciază că pierderile reale nu pot fi eliminate în întregime. Cel mai mic volum de apă pierdută, tehnic realizabil pentru sistemele bine gestionate şi bine întreţinute este reprezentat de pierderile reale anuale inevitabile.

Cea mai bună metodă pentru gestionarea pierderilor reale, va consta dintr-o combinatie a celor 4 activităţi menţionate anterior, care este adecvată unui anumit sistem la un anumit moment al evoluţiei sale în timp. Este important ca activităţile să fie desfăşurate într-o anumită secvenţă, ca de exemplu:

  • opţiunile managementului presiunii trebuiesc adoptate şi implementate dacă pot să  reducă apariţia unor pierderi noi;
  • programele majore de detectare a pierderilor bazate pe achiziţionarea echipamentelor şi instruirea personalului pentru remedierea avariilor;
  • organizarea tehnologică pentru remedierea avariilor / reabilitarea reţelei;
  • eficientizarea economică a controlului pierderilor;
  • conştientizarea populaţiei că efortul pentru controlul pierderilor este favorabil.

Cea mai bună metodă va fi influenţată de productivitatea medie pe termen lung a personalului angajat de către operatorul responsabil pentru exploatarea sistemului şi de preocuparea pe care furnizorul o acordă problemei pierderii de apă.

Numărul avariilor apărute anual este influenţat în principal de Managementul Conductelor pe termen lung.

Monitorizarea de rutină şi inspecţia regulată a sistemului trebuiesc făcute pentru toate componentele sistemului de alimentare (rezervoare, praplinuri, deversoare, vane de aerisite, ştuţuri, hidranţi, vane, etc.).

Un management activ al pierderilor trebuie să ţintească şi branşamentele clienţilor, recomandând acestora repararea urgentă a instalaţiilor proprii defecte.

Politicile adoptate în fiecare dintre aceste patru activităţi vor avea un impact direct asupra nivelului pierderilor.

Metodologia adoptată pentru această sarcină poate fi împărţită în patru paşi importanţi:

  • analiza şi estimarea indecelui pierderilor
  • identificarea priorităţilor
  • stabilirea scopurilor şi obţinerea de angajamente
  • monitorizarea progresului şi revizuirea strategiei