Primele echipe de depistat pierderi din Romania

Episodul pe care încercăm să vi‑l relatăm acoperă perioada de timp imediat următoare cutremurului devastator care a avut loc în Bucureşti, la 4 martie 1977, şi până de curând. Deşi acest debut de relatare pare o introducere de tip „breaking news”, acel eveniment terifiant şi tragic a fost urmat de o solidaritate, cu adevărat internaţională, care a însemnat şi apariţia primelor echipamente moderne de depistare a pierderilor de apă şi a localizării traseelor de conducte, graţie unei generoase donaţii din partea cunoscutei companii internationale SEBA – DYNATRONIC, manageriată atunci de patronul ei fondator Dl. dr. Herbert IANN.

Desigur, şi înainte de data menţionată mai sus, se încerca depistarea pierderilor de apă, dar cu mijloace empirice, din care sticla de lapte din acele vremuri, neapărat întoarsă cu gura în jos, făcea furori şi aducea performanţe doar celor cu o acuitate auditivă peste medie.

Odată intrate în dotarea Întreprinderii Canal Apă Bucureşti (ICAB), echipamentele donate: hidroluxul, urechea electronică, ferofluxul sau echipamentul pentru depistarea capacelor metalice ascunse erau importante noutăţi tehnice care si‑au arătat utilitatea faţă de nevoile acelor zile dificile, dar nu numai, fiindcă ele erau în funcţiune până la începutul anilor „90, în pofida lipsei pieselor de schimb suplinite de inventivitatea soluţiilor de reparare a celor care le foloseau.

În decursul acestei perioade amintite activitatea de depistare a fost organizată, şi ca urmare a dotărilor primite, la nivel de compartiment specializat cu un efectiv de 3 salariaţi.

După transformarea ICAB în Regia Generală de Apă Bucureşti (RGAB), spre sfârşitul anului 1990, această activitate a început să capete un interes din ce în ce mai mare pe fondul unor consumuri, mari şi foarte mari de apă (300‑400 l/om /zi), dar şi cele din unităţile industriale.

În aceste circumstanţe RGAB Bucureşti a decis, în anul 1992, înfiinţarea unei societăţi mixte printr‑un joint‑venture cu foarte cunoscuta Companie Generale des Eaux (Franţa), care mai apoi avea să devină Vivendi şi, mai aproape de zilele noastre, VEOLIA. Societatea nou creată s‑a numit Compania Generală de Apă (CGA) Bucureşti şi avea ca principală activitate prestarea de servicii specializate pentru identificarea şi localizarea pierderilor de apă atât pentru nevoile RGA Bucureşti, cât şi pentru terţi. A fost unul din primele şi puţinele xemple de externalizare cu succes a activitaţii amintite mai sus.

Investiţia părţii franceze a constat în dotarea cu un autolaborator RENAULT MASTER pe care s‑au montat urmatoarele echipamente:

• ⋅ corelator pentru depistarea pierderilor de apă tip METRAVIB;
• ⋅ echipamente pentru localizarea cu grad mare de exac
• ‑ titate a pierderilor de apă, tip hidrolux, marca JUNIOR;
• ⋅ echipamente pentru localizarea traseelor necunoscute;
• ⋅ echipament pentru localizarea capacelor metalice ascunse.

Acest autolaborator era desrvit de 3 specialişti: ing. Stefan Sverginski – actualmente adminstratorul firmei SC DOMUS SYSTEMS SRL Bucuresti, ing. Andi Moraru – actualmente director reţele Vest în cadrul APA NOVA Bucuresti, şi tehn. Nicolae Ghetu – specialist in cadrul SC Domus Systems SRL.

Au fost prestate serviciile menţionate în primul rând pentru nevoile intinsei teţele de apă a capitalei, dar şi pentru Regiile de apă‑canal din ţară, cum ar fi: Cluj, Constanţa, Târgovişte, Miercurea‑Ciuc, Turda, Gheorghieni, s.a.

Ca urmare a activităţii depuse, în anul 1994, CGA a investit şi în achiziţia unui alt autolaborator, de data acesta de tip ARO, care asigura măsurarea nedistructivă a debitelor de apă, dotat cu un debitmetru ultrasonic tip PANAMETRICS. Colectivul specializat care realiza prestarea serviciilor era format din ing. Stefan Sverginski si ing. Mihai Paunescu.

Performanţele atinse de CGA şi cerinţele cerscânde de asemenea servicii de bună calitate a condus la oportu‑ nitatea unei noi achiziţii, în anul 1996, pentru un al treilea autolaborator tip ARO, cu aceaşi dotare cu cel achiziţionat anterior. Echipa care a lucrat pe acest nou autolaborator al CGA a fost formată din ing. Viorel Simionescu – actualmente specialist la SEBA‑DYNATRONIC filiala din Romania si ing. Sorin Goga.

Activitatea Companiei Generale de Apă Bucureşti s‑a desfăşurat cu bune rezultate pe un orizont de timp de până în anul 2005, iar la acea dată efectivul de personal se restransese deja la 2 specialişti.

Ulterior, dupa încheierea activităţii CGA, dotările ei menţionate pe parcursul articolului au fost preluate, prin achiziţie, de către SC DOMUS SYSTEMS SRL, care a continuat o perioadă de timp să oferteze asemenea servicii specializate.

Este remarcabil de adăugat că majoritatea specialiştilor prezentaţi mai sus au rămas ataşati atât de domeniul depistărilor de pierderi de apă, cât şi de activitatea fructuoasă depusă la CGA Bucureşti.

O remarcă specială se impune referitor la finalul activităţilor asumate de CGA Bucureşti, aratând că începând cu Programul MUDP (Municipal Utility Development Programm) – faza II, practic din anii 1997‑98, cele 10 Regii de apă‑canal incluse în acel prim mare program de investiţii în infrastructura apei s‑au dotat cu autolaboratoare moderne, la standardele vremii, iar acest proces de înnoire tehnică a progresat cu prilejul implementării unui alt mare program de investiţii, în etapa de pre‑aderare, si anume ISPA.

Acest articol a fost redactat de dl. ing. Emil Prodan – director executiv al Fundaţiei „Centrul de Formare şi detectivii apei pierdute Nr. 8 s octombrie 2015 12 Perfecţionare Profesională în Domeniul Apei”(CFPPDA) în perioada 1996 – 2009 şi Vicepresedinte al Fundaţiei până la 01.06.2013, pe baza mărturiilor dlui ing. Stefan Sverginski care în poziţia de administrator al firmei sale amintită în acest articol şi‑a propus – după disparitia CGA – să ducă mai departe acestă activitate detectivă cu dăruire profesională.

În episodul urmator voi încerca prezentarea acţiunilor de pregătire şi documentare profesională pentru acest domeniu de interes, din perioada 1998-2008, realizate şi/sau stimulate de Fundaţia CFPPDA, înfiinţată de Asociatia Romana a Apei (ARA) în anul 1996.

ing. Emil Prodan