Managementul pierderilor de apă în Europa – între condițiile naturale și performanța operațională

Reducerea pierderilor de apă continuă să reprezinte una dintre principalele provocări pentru operatorii de alimentare cu apă din Europa. Deși în ultimele decenii s-au realizat investiții importante în modernizarea infrastructurii și implementarea tehnologiilor inteligente, nivelul mediu al apei nefacturate (Non-Revenue Water – NRW) rămâne de aproximativ 25% la nivel european. Un studiu publicat recent în revista Water Practice & Technology analizează cauzele acestei situații și oferă o perspectivă nouă asupra factorilor care influențează performanța operatorilor.

Cercetarea, realizată pe baza chestionarelor adresate operatorilor de apă din mai multe țări europene și a analizei datelor provenite de la peste 100 de operatori, arată că nivelul pierderilor nu este determinat exclusiv de calitatea managementului sau de volumul investițiilor. Condițiile geografice, precum relieful și tipul de sol, influențează în mod semnificativ nivelul pierderilor reale din rețele. Operatorii care exploatează sisteme amplasate în zone cu diferențe mari de nivel sau în terenuri dificile se confruntă cu provocări suplimentare privind controlul presiunii și identificarea rapidă a scurgerilor.

Un alt rezultat important al studiului evidențiază existența unei etape de maturizare a managementului pierderilor de apă. Operatorii cu valori ridicate ale indicelui Infrastructure Leakage Index (ILI) se concentrează în principal pe măsuri cu implementare rapidă și costuri reduse, precum managementul presiunii, detectarea activă a pierderilor și reducerea timpului de intervenție. Pe măsură ce performanța sistemului crește, strategiile evoluează către soluții complexe: sectorizarea rețelelor în District Metered Areas (DMA), utilizarea contoarelor inteligente, integrarea senzorilor permanenți, modelarea hidraulică și platformele digitale de analiză și suport decizional.

Autorii subliniază că digitalizarea nu poate înlocui investițiile în infrastructură, ci trebuie utilizată ca un instrument complementar pentru optimizarea deciziilor de operare și întreținere. Reabilitarea conductelor, managementul activelor și monitorizarea continuă trebuie să funcționeze integrat pentru obținerea unor rezultate durabile.

Un aspect deosebit de relevant îl reprezintă recomandările formulate pentru implementarea Directivei Europene privind apa potabilă (UE) 2020/2184. Studiul propune ca obiectivele de reducere a pierderilor să țină cont de particularitățile fiecărui operator, inclusiv de dimensiunea sistemului și de condițiile geografice locale. De asemenea, autorii recomandă standardizarea metodelor de raportare, extinderea obligațiilor de monitorizare și către operatorii de dimensiuni mici și colectarea unor date economice privind investițiile în reabilitare și digitalizare.

Concluzia cercetării este clară: reducerea sustenabilă a pierderilor de apă nu depinde de o singură tehnologie sau de o singură strategie. Performanța este rezultatul unui echilibru între investițiile în infrastructură, managementul presiunii, detectarea activă a scurgerilor, digitalizarea sistemelor și adaptarea măsurilor la condițiile specifice fiecărui operator. În acest context, colectarea unor date standardizate la nivel european și schimbul de bune practici vor avea un rol esențial în dezvoltarea unor politici eficiente pentru diminuarea apei nefacturate și creșterea rezilienței sistemelor de alimentare cu apă.

Sursa:

Van Thienen, P., Steffelbauer, D.B. & Vertommen, I. (2025). Water loss management in Europe: perceptions, drivers, responses/strategies, and results. Water Practice & Technology, Vol. 20, No. 9.

Articolul integral poate fi consultat la: https://watermark02.silverchair.com/wpt2025113.pdf

mai jos aveti varianta in limba romana

Managementul pierderilor de apă în Europa: percepții, factori determinanți, strategii de răspuns și rezultate

Peter van Thienen, David Bernhard Steffelbauer și Ina Vertommen

KWR Water Research Institute, Nieuwegein, Țările de Jos
KWB Kompetenzzentrum Wasser Berlin, Germania
Indigo Water FlexCo, Austria

Rezumat

În ciuda eforturilor depuse la nivel mondial pentru reducerea apei nefacturate (Non-Revenue Water – NRW), nivelul mediu al acesteia rămâne de aproximativ 30% la nivel global și 25% în țările europene. Acest studiu investighează dacă aceste pierderi persistente sunt determinate în principal de factori de mediu care nu pot fi controlați sau de practicile de management aplicate de operatorii de apă.

Prin două runde de chestionare adresate operatorilor de apă din mai multe țări europene și prin analiza exploratorie a datelor provenite de la 120 de operatori, cercetarea examinează influența condițiilor geografice, a caracteristicilor operatorilor și a strategiilor utilizate pentru reducerea pierderilor de apă.

Rezultatele arată că factorii geografici influențează semnificativ valorile Infrastructure Leakage Index (ILI) în Europa, sugerând că acești factori trebuie luați în considerare atunci când se stabilesc obiectivele de reducere a pierderilor.

De asemenea, studiul evidențiază o evoluție clară a strategiilor utilizate de operatori: companiile cu valori ridicate ale ILI aplică în principal măsuri cu consum redus de resurse, în timp ce operatorii cu valori scăzute ale ILI utilizează tehnologii avansate și soluții digitale.

Deși subinvestițiile în infrastructură contribuie probabil la nivelurile ridicate ale pierderilor de apă, lipsa unor date suficiente privind investițiile în rețele a împiedicat realizarea unei analize complete.

Autorii recomandă ca Directiva Europeană privind apa potabilă să:

• țină cont de dimensiunea operatorilor;
• stabilească standarde comune de măsurare a pierderilor;
• încurajeze colaborarea dintre operatorii mari și cei mici;
• includă și operatorii de dimensiuni reduse în obligațiile de raportare.

În plus, includerea unor indicatori economici și a datelor privind investițiile în reabilitarea conductelor și în tehnologiile digitale ar contribui la o mai bună înțelegere a strategiilor eficiente de reducere a pierderilor de apă.

O colectare standardizată și completă a datelor la nivel european poate stimula dezvoltarea unor soluții inovatoare capabile să reducă inclusiv pierderile considerate în prezent „inevitabile”, contribuind astfel la diminuarea semnificativă a pierderilor totale de apă.

Cuvinte-cheie

• digitalizare;
• factori externi;
• strategii de reducere a apei nefacturate (NRW);
• pierderi inevitabile;
• pierderi de apă.

Aspecte principale (Highlights)

• Pierderile de apă în Europa sunt, în medie, de aproximativ 25%, ceea ce ridică întrebarea dacă acestea sunt determinate în principal de condițiile naturale sau de practicile de management.
• Condițiile geografice influențează în mod semnificativ nivelul pierderilor și trebuie luate în considerare la stabilirea obiectivelor de performanță.
• Operatorii mici înregistrează, în general, pierderi mai mari și reprezintă un potențial important pentru reducerea pierderilor la nivelul Uniunii Europene.
• Există o evoluție clară de la măsurile de bază utilizate de operatorii cu pierderi ridicate către utilizarea tehnologiilor avansate în cadrul operatorilor performanți.
• Colectarea standardizată a datelor reprezintă cheia înțelegerii mecanismelor care determină pierderile de apă și a dezvoltării unor soluții eficiente pentru reducerea acestora.

Introducere

Apa nefacturată (Non-Revenue Water – NRW), definită ca diferența dintre volumul de apă introdus în sistemul de distribuție și volumul facturat consumatorilor, reprezintă aproximativ 120 miliarde m³ de apă anual la nivel mondial. Cea mai mare parte a acestei cantități este reprezentată de pierderile reale, generate în principal de scurgerile nedetectate din conductele rețelelor de distribuție, în special în țările dezvoltate.

În ciuda eforturilor susținute pentru reducerea acestor pierderi, media globală a NRW rămâne în jurul valorii de 30%, iar în Europa aproximativ 25%. Aceste valori reprezintă o provocare majoră din perspectiva eficienței energetice și a utilizării sustenabile a resurselor de apă, mai ales în contextul creșterii populației, al urbanizării accelerate și al efectelor schimbărilor climatice asupra disponibilității resurselor de apă.

Uniunea Europeană a introdus, prin Directiva (UE) 2020/2184 privind apa potabilă, obligația ca operatorii mari de apă (care furnizează peste 1.000 m³/zi sau deservesc peste 50.000 de locuitori) să raporteze nivelul pierderilor utilizând Infrastructure Leakage Index (ILI) sau o altă metodă echivalentă. Pe baza acestor raportări, Comisia Europeană va stabili valori de referință pentru pierderile de apă, iar statele membre vor fi obligate să elaboreze planuri de acțiune pentru reducerea acestora.

Aceste cerințe vor exercita o presiune suplimentară asupra operatorilor cu niveluri ridicate ale apei nefacturate, determinând accelerarea investițiilor și a măsurilor de control al pierderilor.

În ultimele decenii, cercetările au contribuit la o mai bună înțelegere a mecanismelor care determină defectarea conductelor și apariția pierderilor de apă. Cu toate acestea, rămân câteva întrebări fundamentale: de ce nivelul pierderilor de apă este încă atât de ridicat și de ce există diferențe atât de mari între țări și chiar între operatori din aceeași țară?

O posibilă explicație este reprezentată de existența unor factori naturali care nu pot fi controlați de operatorii de apă. Printre aceștia se numără:

• tipul de sol;
• relieful;
• condițiile climatice;
• variațiile de temperatură;
• regimul presiunilor din rețea.

De exemplu, în terenurile nisipoase, apa provenită din scurgeri poate infiltra rapid în sol, fără a produce urme vizibile la suprafață, ceea ce face localizarea pierderilor mult mai dificilă. În zonele cu diferențe mari de nivel, presiunile ridicate din conducte conduc la debite mai mari prin fisuri și îmbinări defecte, crescând volumul pierderilor.

În același timp, alternanța dintre iernile reci și verile călduroase produce solicitări repetate asupra conductelor, favorizând apariția fisurilor și a avariilor.

Aceste observații conduc la o întrebare importantă: este corect ca operatorii care exploatează sisteme aflate în condiții geografice dificile să fie evaluați după aceleași criterii ca operatorii care beneficiază de condiții naturale favorabile? Sau obiectivele de reducere a pierderilor ar trebui adaptate în funcție de particularitățile locale?

Pe lângă factorii naturali, există și cauze care țin de managementul infrastructurii.

În numeroase state europene, investițiile insuficiente în întreținerea și reabilitarea rețelelor au condus la îmbătrânirea infrastructurii, iar activitățile de detectare activă a pierderilor au fost adesea limitate.

În acest context apare o altă întrebare esențială: este mai eficient ca operatorii să investească masiv în reabilitarea conductelor sau să utilizeze mai eficient resursele existente prin detectarea și repararea rapidă a scurgerilor?

O direcție de dezvoltare promițătoare este reprezentată de digitalizarea sistemelor de alimentare cu apă.

Integrarea senzorilor permanenți, a modelelor hidraulice, a sistemelor GIS, a inteligenței artificiale și a conceptului de Digital Twin permite colectarea și analizarea unor volume foarte mari de date, facilitând identificarea rapidă a pierderilor și optimizarea exploatării rețelelor.

Totuși, implementarea acestor soluții digitale nu este încă generalizată. Tehnologiile inteligente necesită investiții importante și baze de date de înaltă calitate, motiv pentru care ele au fost adoptate inițial doar de operatorii inovatori, în cadrul unor proiecte pilot sau demonstrații tehnologice. În ultimii ani însă, aceste soluții au început să fie implementate pe scară tot mai largă.

Pornind de la aceste aspecte, studiul urmărește să răspundă la mai multe întrebări fundamentale privind managementul pierderilor de apă în Europa. Autorii prezintă rezultatele obținute în urma interviurilor și chestionarelor adresate operatorilor de apă din mai multe state europene, analizând modul în care aceștia își gestionează pierderile și strategiile adoptate pentru reducerea acestora.

În paralel, cercetarea include o analiză statistică exploratorie care urmărește identificarea factorilor ce influențează nivelul pierderilor în funcție de țară, regiune și caracteristicile operatorilor.

Metodologie

Chestionarele adresate operatorilor de apă

Pentru a înțelege situația actuală a managementului pierderilor de apă în Europa, autorii au elaborat un chestionar structurat, conceput conform bunelor practici privind cercetarea prin sondaj.

Acesta a fost transmis operatorilor de apă din mai multe țări europene și a urmărit investigarea factorilor care influențează pierderile de apă prin cinci domenii principale:

1. caracteristicile rețelei de distribuție;
2. metodele utilizate pentru evaluarea pierderilor de apă;
3. strategiile de reabilitare și înlocuire a conductelor;
4. utilizarea senzorilor și disponibilitatea datelor pentru controlul activ al pierderilor;
5. modul în care operatorii aleg între reabilitarea infrastructurii și detectarea activă a scurgerilor.

Rata de răspuns la primul chestionar a fost de 37%, respectiv 11 operatori din 30 contactați.

Autorii precizează că acest număr este insuficient pentru a reprezenta statistic sectorul european al serviciilor de alimentare cu apă, care cuprinde aproximativ 15.200 de operatori. Prin urmare, obiectivul cercetării nu este realizarea unei imagini exhaustive la nivel european, ci identificarea unor relații și tendințe între diferiți parametri ai operatorilor participanți.

Caracteristicile rețelelor analizate

În prima secțiune a chestionarului, cercetătorii au colectat informații privind dimensiunea și caracteristicile rețelelor de distribuție analizate. Pentru fiecare operator au fost solicitate date referitoare la:

• lungimea totală a rețelei;
• numărul de branșamente și consumatori deserviți;
• volumul zilnic de apă distribuit.

Aceste informații au permis compararea operatorilor și analiza relației dintre dimensiunea sistemului și performanța managementului pierderilor de apă.

În plus, au fost colectate informații privind compoziția materialelor conductelor. Materialul conductelor influențează frecvența avariilor și tipul defectelor întâlnite (fisuri, perforări sau rupturi), iar distribuția acestora poate explica diferențele dintre operatori.

Chestionarul a inclus și întrebări privind vechimea rețelelor, deoarece numeroase studii au demonstrat că probabilitatea producerii avariilor crește odată cu îmbătrânirea conductelor, vechimea fiind unul dintre cei mai importanți indicatori ai riscului de defectare.

Evaluarea pierderilor de apă

Pentru fiecare operator au fost analizate:

• nivelul actual al pierderilor de apă;
• metoda utilizată pentru determinarea acestora;
• evoluția pierderilor în ultimii ani;
• motivele pentru care operatorul investește în reducerea pierderilor.

Autorii au urmărit să stabilească dacă nivelul pierderilor este în scădere, ceea ce ar indica eficiența măsurilor implementate, sau dacă acesta este în creștere, sugerând existența unor probleme persistente.

De asemenea, au fost analizate motivele care determină operatorii să investească în reducerea pierderilor.

Aceste motive pot fi:

• inițiative interne privind creșterea eficienței;
• cerințe impuse de autoritățile de reglementare;
• presiuni din partea autorităților publice;
• preocuparea opiniei publice privind utilizarea responsabilă a resurselor de apă.

Reabilitarea infrastructurii și tehnologiile inteligente

Ultimele trei secțiuni ale chestionarului au urmărit modul în care operatorii echilibrează investițiile dintre:

• reabilitarea conductelor;
• managementul presiunii;
• detectarea activă a pierderilor;
• utilizarea tehnologiilor inteligente.

Analiza s-a bazat pe cele patru componente fundamentale ale managementului pierderilor reale:

1. Managementul activelor și al infrastructurii

   Include înlocuirea conductelor, reabilitarea rețelelor și planificarea investițiilor pe termen lung.

2. Managementul presiunii

   Presiunea reprezintă unul dintre principalii factori care influențează atât apariția avariilor, cât și debitul pierdut prin fisurile existente.

3. Calitatea și rapiditatea intervențiilor

   Reducerea timpului dintre apariția unei avarii și repararea acesteia limitează semnificativ volumul pierderilor.

4. Controlul activ al pierderilor

   Include localizarea sistematică a scurgerilor prin utilizarea echipamentelor electroacustice, senzorilor permanenți, analizelor hidraulice și a altor tehnologii moderne.

Al doilea chestionar

După analizarea primului set de răspunsuri, autorii au elaborat un al doilea chestionar, destinat clarificării unor aspecte suplimentare.

Întrebările au vizat în principal:

• schimbările politicilor de management în ultimele decenii;
• influența condițiilor geografice asupra pierderilor;
• experiența practică a operatorilor.

Rata de răspuns la această etapă a fost de 73%, respectiv 8 dintre cei 11 operatori care participaseră la prima etapă.

Pentru respectarea confidențialității, toate companiile participante au fost anonimizate.

Colectarea și analiza datelor

Pe lângă informațiile furnizate prin chestionare, autorii au colectat numeroase date suplimentare pentru fiecare operator.

Acestea au inclus:

• topografia zonelor alimentate;
• tipurile predominante de sol;
• nivelul pierderilor de apă;
• investițiile realizate;
• tarifele practicate;
• cererea de apă;
• disponibilitatea resurselor de apă.

Tipul de sol

Tipul de sol influențează atât apariția avariilor, cât și posibilitatea identificării rapide a scurgerilor.

În solurile nisipoase, apa provenită din pierderi poate ajunge relativ rapid la suprafață, facilitând detectarea vizuală.

În schimb, în alte tipuri de sol, apa se infiltrează fără urme vizibile, iar localizarea pierderilor devine mult mai dificilă.

Pentru fiecare operator, tipurile predominante de sol au fost identificate utilizând Soil Atlas of Europe.

Topografia

Relieful influențează direct distribuția presiunilor în rețea.

Zonele aflate la altitudini mici sunt supuse unor presiuni mai ridicate, ceea ce determină:

• solicitări mecanice mai mari asupra conductelor;
• creșterea probabilității producerii avariilor;
• debite mai mari prin fisurile existente.

Diferențele maxime de nivel din zonele deservite au fost determinate utilizând date cartografice disponibile în Google Maps.

Analiza extinsă

Pentru validarea rezultatelor obținute prin chestionare, autorii au extins cercetarea analizând încă 119 operatori europeni.

Datele privind indicatorul Infrastructure Leakage Index (ILI) au fost colectate din:

• rapoarte anuale;
• pagini web oficiale;
• documente publice.

În paralel au fost identificate:

• tipurile predominante de sol;
• diferențele de altitudine;
• caracteristicile generale ale fiecărui sistem de alimentare cu apă.

Indicatorul Infrastructure Leakage Index (ILI)

Performanța operatorilor a fost evaluată utilizând indicatorul Infrastructure Leakage Index (ILI), unul dintre cei mai utilizați indicatori internaționali pentru evaluarea pierderilor reale.

ILI reprezintă raportul dintre:

• Current Annual Real Losses (CARL) – pierderile reale anuale existente;

și

• Unavoidable Annual Real Losses (UARL) – pierderile reale considerate inevitabile din punct de vedere tehnic.

Acest indicator are avantajul că elimină influența dimensiunii rețelei și a presiunii medii de funcționare, oferind o comparație mai obiectivă între operatori.

În analiza realizată, operatorii au fost împărțiți în trei categorii:

• ILI < 1 – performanță foarte ridicată;
• ILI între 1 și 3 – performanță bună sau medie;
• ILI > 3 – nivel ridicat al pierderilor și necesitatea unor măsuri suplimentare de reducere.

REZULTATE

Caracterizarea operatorilor și a rețelelor

Dimensiunea rețelelor și numărul de branșamente

Prima analiză a urmărit dacă există o relație între dimensiunea operatorului și nivelul pierderilor de apă exprimat prin indicatorul Infrastructure Leakage Index (ILI).

Pentru aceasta au fost comparate:

• numărul de branșamente;
• lungimea totală a rețelei;
• lungimea medie de conductă aferentă fiecărui branșament.

Rezultatele arată că operatorii incluși în studiu acoperă o gamă foarte largă de dimensiuni, de la sisteme mici până la operatori care deservesc peste un milion de consumatori.

Analiza statistică evidențiază că valorile foarte ridicate ale ILI (peste 5) apar aproape exclusiv la operatorii mici și medii. În schimb, operatorii foarte mari tind să înregistreze valori mai reduse ale pierderilor.

Cu toate acestea, cercetătorii nu au identificat o corelație liniară puternică între dimensiunea operatorului și nivelul pierderilor. Dimensiunea sistemului reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care influențează performanța.

Materialele conductelor

Autorii au analizat compoziția rețelelor în funcție de materialele utilizate.

Printre cele mai frecvente materiale s-au regăsit:

• PVC;
• azbociment;
• fontă;
• fontă ductilă;
• oțel;
• polietilenă (PE);
• alte materiale plastice.

Operatorii au fost ordonați crescător după valoarea ILI pentru a identifica eventuale relații între material și nivelul pierderilor.

Rezultatele sunt interesante.

Au fost identificate câteva grupuri de operatori cu structuri similare ale rețelelor. De exemplu, un grup utilizează predominant conducte din PVC, completate de conducte din azbociment și oțel, iar un alt grup are rețele dominate de fontă ductilă și fontă cenușie.

Cu toate acestea, operatorii care utilizează materiale foarte asemănătoare prezintă valori foarte diferite ale ILI.

În unele cazuri, două rețele cu aceeași structură de materiale au avut valori ale ILI cuprinse între 0,32 și peste 5, diferență imposibil de explicat doar prin materialul conductelor.

Această observație conduce la una dintre concluziile importante ale studiului:

materialul conductelor, analizat separat, nu explică nivelul pierderilor de apă.

Autorii consideră că factori precum:

• condițiile locale;
• calitatea execuției;
• managementul presiunii;
• întreținerea rețelei;
• solicitările hidraulice;

au o influență mult mai mare asupra apariției pierderilor.

Singura observație notabilă este că operatorii cu proporții foarte mari de conducte din azbociment s-au regăsit printre cei cu cele mai ridicate valori ale ILI.

Pierderile de apă și tipul de sol

Influența solului asupra pierderilor de apă este cunoscută de mai multe decenii.

Tipul de sol afectează atât probabilitatea apariției avariilor, cât și viteza cu care o scurgere devine vizibilă la suprafață.

Autorii au comparat tipurile predominante de sol din zonele de alimentare cu valorile ILI corespunzătoare fiecărui operator.

Analiza preliminară a arătat că cele mai ridicate valori ale ILI apar în special în zone caracterizate prin:

• Leptosoluri;
• Cambisoluri;
• Calcisoluri;
• Fluvisoluri.

Aceste tipuri de sol conțin frecvent:

• rocă aproape de suprafață;
• pietriș;
• straturi dure;
• sedimente instabile.

Astfel de condiții favorizează apariția solicitărilor mecanice asupra conductelor și îngreunează detectarea și repararea pierderilor.

Pentru confirmarea acestor observații, autorii au extins analiza asupra unui eșantion de 119 operatori europeni.

Rezultatele statistice au demonstrat că anumite tipuri de sol sunt asociate cu valori semnificativ mai mari ale ILI.

În special:

• Leptosolurile prezintă cele mai ridicate valori ale pierderilor;
• Cambisolurile sunt asociate cu performanțe mai slabe;
• Luvisolurile prezintă valori intermediare;
• Podzolurile sunt asociate cu cele mai reduse valori ale ILI.

Autorii precizează că aceste rezultate trebuie interpretate cu prudență, deoarece numărul de operatori analizați pentru unele categorii de sol este încă relativ redus.

Cu toate acestea, tendința observată este suficient de clară pentru a justifica cercetări suplimentare.

Pierderile de apă și topografia

Relieful reprezintă un alt factor important.

Diferențele mari de nivel determină variații importante ale presiunii în rețelele de distribuție.

Presiunile ridicate conduc la:

• creșterea frecvenței avariilor;
• debite mai mari prin fisurile existente;
• uzură accelerată a conductelor.

Analiza realizată în cadrul studiului arată că:

• operatorii care exploatează sisteme amplasate în zone aproape plane înregistrează cele mai mici valori ale ILI;
• cele mai mari valori ale pierderilor apar exclusiv în zone cu relief accidentat.

Pentru verificarea acestei concluzii, autorii au analizat din nou baza extinsă de date, care include 119 operatori europeni.

Rezultatele confirmă faptul că:

• rețelele amplasate în zone cu diferențe de nivel sub 200 m au valori ale ILI semnificativ mai mici;
• sistemele aflate în regiuni cu diferențe de nivel de 200–500 m și peste 500 m prezintă valori sensibil mai mari ale pierderilor.

Prin urmare, topografia reprezintă unul dintre cei mai importanți factori externi care influențează performanța unui sistem de distribuție a apei.

Practicile actuale ale operatorilor

Evoluția ratelor de reabilitare a rețelelor

Unul dintre obiectivele cercetării a fost evaluarea modului în care operatorii și-au modificat în timp programele de reabilitare a infrastructurii.

Rezultatele arată că majoritatea operatorilor participanți au declarat că rata anuală de reabilitare este fie stabilă, fie în creștere. Totuși, autorii nu au identificat o relație clară între ritmul reabilitării și valoarea actuală a indicatorului ILI.

Există mai multe explicații posibile pentru această situație.

În primul rând, lucrările de reabilitare generează inevitabil intervenții asupra rețelei existente, iar acestea pot produce, pe termen scurt, solicitări suplimentare și chiar apariția unor noi defecte. Beneficiile reale ale investițiilor devin vizibile abia după mai mulți ani, pe măsură ce proporția conductelor învechite scade.

În al doilea rând, deciziile privind investițiile sunt influențate de factori economici și politici. Unii operatori cu pierderi ridicate nu dispun de resursele financiare necesare pentru a accelera programele de înlocuire a conductelor, chiar dacă necesitatea acestora este evidentă.

Autorii subliniază că analiza s-a bazat pe evoluția ratelor de reabilitare, nu pe valorile absolute ale investițiilor, acestea din urmă fiind mult mai relevante pentru evaluarea impactului asupra reducerii pierderilor.

Strategiile de reducere a pierderilor de apă

Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului este existența unei evoluții graduale a strategiilor utilizate de operatori, în funcție de nivelul pierderilor.

Operatorii cu valori ridicate ale ILI se concentrează în principal asupra măsurilor cu implementare rapidă și costuri reduse, în timp ce operatorii performanți investesc în tehnologii complexe și sisteme inteligente.

Managementul presiunii

Managementul presiunii este utilizat în special de operatorii care înregistrează pierderi importante.

Această strategie este relativ ușor de implementat și poate reduce imediat debitul pierdut prin fisurile existente, fără investiții majore în infrastructură.

Rezultatele studiului confirmă că operatorii cu valori ridicate ale ILI utilizează managementul presiunii mai frecvent decât operatorii performanți.

Detectarea activă a pierderilor

Majoritatea operatorilor cu ILI ridicat au implementat programe permanente de detectare activă a scurgerilor.

Aceste programe includ:

• inspecții periodice;
• echipamente electroacustice;
• corelatoare;
• monitorizarea debitelor și presiunilor;
• intervenții rapide după identificarea pierderilor.

În cazul acestor operatori, detectarea activă reprezintă o necesitate, deoarece frecvența avariilor este ridicată.

Sectorizarea rețelelor (District Metered Areas – DMA)

Un rezultat foarte interesant al studiului este distribuția utilizării DMA.

Contrar așteptărilor, sectorizarea nu este întâlnită predominant la operatorii cu cele mai mari pierderi, ci la cei care au reușit deja să reducă nivelul ILI la valori medii sau scăzute.

Explicația oferită de autori este că implementarea DMA necesită:

• investiții importante;
• personal specializat;
• sisteme performante de monitorizare;
• baze de date bine organizate.

Prin urmare, această strategie este adoptată în general de operatorii care au depășit etapa intervențiilor reactive și urmăresc optimizarea continuă a performanței.

Contoarele inteligente

Situația este similară în cazul contoarelor inteligente.

Acestea sunt utilizate aproape exclusiv de operatorii care înregistrează valori reduse ale ILI.

Autorii propun trei explicații posibile:

1. Operatorii cu pierderi reduse dispun de resurse financiare mai mari, deoarece nu mai sunt nevoiți să aloce permanent fonduri importante pentru reparații urgente.

2. După reducerea pierderilor mari, operatorii urmăresc identificarea scurgerilor mici și dificil de detectat, pentru care sunt necesare informații detaliate furnizate de contoarele inteligente și senzorii permanenți.

3. Implementarea acestor tehnologii a contribuit chiar la obținerea performanțelor ridicate observate în prezent.

Autorii precizează însă că majoritatea operatorilor performanți aveau deja niveluri scăzute ale pierderilor înainte de introducerea soluțiilor digitale moderne. Prin urmare, digitalizarea nu reprezintă singura explicație a performanței acestora.

Exemple de măsuri implementate

Operatorii participanți au prezentat numeroase exemple concrete de acțiuni care au contribuit la reducerea pierderilor de apă.

Sectorizarea rețelelor

Implementarea District Metered Areas a permis:

• împărțirea rețelelor în zone mai mici;
• instalarea unui număr suplimentar de debitmetre;
• identificarea rapidă a sectoarelor cu pierderi ridicate;
• prioritizarea investițiilor în reabilitare.

Detectarea activă

Operatorii utilizează:

• software pentru predicția pierderilor;
• monitorizarea timpului de intervenție;
• sisteme automate de avertizare;
• baze de date privind istoricul avariilor.

Aceste instrumente permit reducerea timpului dintre apariția unei pierderi și remedierea acesteia.

Managementul presiunii

Toți operatorii subliniază necesitatea găsirii unui echilibru între:

• reducerea presiunii pentru limitarea pierderilor;
• menținerea presiunii suficiente pentru asigurarea serviciului către consumatori.

Reabilitarea conductelor

Majoritatea operatorilor aplică o strategie bazată pe starea tehnică a conductelor.

În cadrul lucrărilor de reabilitare sunt înlocuite cu prioritate:

• conductele din fontă cenușie;
• conductele din azbociment;
• segmentele cu frecvență ridicată a avariilor.

Materialele utilizate cel mai frecvent pentru înlocuire sunt:

• fonta ductilă protejată;
• polietilena de înaltă densitate (HDPE);
• alte materiale plastice moderne.

Software și digitalizare

Operatorii performanți utilizează din ce în ce mai mult:

• sisteme GIS;
• modele hidraulice;
• baze de date privind avariile;
• platforme comerciale pentru managementul activelor;
• programe de estimare a pierderilor evitabile.

Aceste aplicații permit stabilirea priorităților de investiții și evaluarea eficienței măsurilor implementate.

Alte măsuri

Printre măsurile suplimentare menționate se numără:

• reducerea furturilor de apă;
• înlocuirea contoarelor clasice cu contoare digitale;
• echipe de intervenție disponibile permanent;
• reducerea timpului de localizare și reparare a avariilor;
• colaborarea cu alte utilități pentru coordonarea lucrărilor de infrastructură.

Factorii care motivează reducerea pierderilor de apă

Al doilea chestionar a urmărit să identifice motivele pentru care operatorii investesc în programe de reducere a pierderilor. Răspunsurile au evidențiat faptul că deciziile sunt influențate de o combinație de factori economici, tehnici și de reglementare.

Costurile producerii apei

Pentru majoritatea operatorilor, principalul motiv este costul apei pierdute. Atunci când producerea și tratarea apei implică cheltuieli ridicate, fiecare metru cub pierdut reprezintă o pierdere financiară directă. În aceste condiții, investițiile în detectarea și reducerea pierderilor devin justificate din punct de vedere economic.

În schimb, în regiunile unde resursele de apă sunt abundente și costurile de producție sunt reduse, motivația economică este mai slabă, iar investițiile în reducerea pierderilor tind să fie amânate.

Disponibilitatea resurselor de apă

Un alt factor important este disponibilitatea resurselor de apă.

Operatorii care activează în regiuni afectate de secetă sau de limitarea surselor de apă acordă o prioritate mult mai mare reducerii pierderilor. În aceste cazuri, fiecare metru cub economisit contribuie la creșterea siguranței alimentării cu apă.

În schimb, în regiunile cu resurse abundente, pierderile sunt percepute mai degrabă ca o problemă economică decât ca una privind securitatea resurselor.

Cerințele autorităților de reglementare

Mai mulți operatori au indicat că obligațiile impuse de autoritățile naționale reprezintă unul dintre principalii factori care stimulează investițiile.

Introducerea unor indicatori obligatorii de performanță și raportarea periodică a nivelului pierderilor determină operatorii să implementeze programe sistematice de reducere a apei nefacturate.

Autorii subliniază că viitoarele cerințe ale Directivei (UE) 2020/2184 vor accentua această tendință.

Presiunea publică și obiectivele de sustenabilitate

Deși mai puțin importantă decât factorii economici, percepția publică influențează tot mai mult strategiile operatorilor.

Creșterea interesului pentru protecția mediului și utilizarea eficientă a resurselor determină operatorii să includă reducerea pierderilor în politicile lor de sustenabilitate și responsabilitate socială.

Rolul digitalizării

Un capitol distinct al studiului este dedicat digitalizării sistemelor de alimentare cu apă.

Autorii observă că tehnologiile digitale sunt utilizate în principal de operatorii care au atins deja un nivel ridicat de performanță și urmăresc optimizarea continuă a exploatării.

Printre cele mai frecvent utilizate soluții se numără:

• sisteme SCADA pentru monitorizarea în timp real;
• sisteme GIS pentru administrarea infrastructurii;
• modele hidraulice;
• senzori permanenți de debit și presiune;
• contoare inteligente;
• platforme pentru managementul activelor;
• algoritmi de analiză predictivă.

Aceste tehnologii permit detectarea rapidă a anomaliilor, identificarea pierderilor ascunse și prioritizarea investițiilor.

Cu toate acestea, autorii atrag atenția că digitalizarea nu poate compensa lipsa investițiilor în infrastructură.

O rețea foarte degradată va continua să înregistreze un număr mare de avarii chiar dacă este monitorizată prin cele mai moderne sisteme informatice.

În consecință, soluțiile digitale trebuie considerate un instrument complementar managementului infrastructurii și nu un substitut al acestuia.

Discuții

Rezultatele studiului confirmă faptul că nu există o singură soluție universală pentru reducerea pierderilor de apă.

Performanța unui operator este influențată simultan de:

• condițiile geografice;
• vechimea infrastructurii;
• materialele conductelor;
• nivelul investițiilor;
• managementul presiunii;
• detectarea activă a scurgerilor;
• digitalizare;
• organizarea operatorului.

Un rezultat important este faptul că topografia și tipul de sol au o influență statistic semnificativă asupra valorilor Infrastructure Leakage Index (ILI).

Acest lucru înseamnă că operatorii care funcționează în condiții geografice dificile nu ar trebui comparați direct cu operatorii din zone favorabile fără a ține cont de aceste diferențe.

Autorii consideră că stabilirea unor ținte uniforme pentru toate sistemele europene poate conduce la evaluări incorecte și la alocarea ineficientă a resurselor.

Necesitatea unor baze de date standardizate

Una dintre concluziile importante ale studiului este lipsa unor baze de date europene complete privind:

• investițiile în reabilitarea rețelelor;
• costurile de operare;
• strategiile de reducere a pierderilor;
• utilizarea tehnologiilor inteligente.

Fără aceste informații este dificilă evaluarea eficienței diferitelor măsuri aplicate de operatori.

Autorii recomandă extinderea cerințelor de raportare astfel încât acestea să includă nu doar indicatorii tehnici ai pierderilor, ci și informații economice și operaționale relevante.

Concluzii

Acest studiu a analizat percepțiile operatorilor de apă din Europa, factorii care influențează nivelul pierderilor de apă și strategiile aplicate pentru reducerea acestora. Rezultatele obținute permit formularea unor concluzii importante atât pentru operatorii de apă, cât și pentru autoritățile de reglementare.

Prima concluzie este că nivelul pierderilor de apă nu poate fi explicat printr-un singur factor. Performanța unui sistem de distribuție este rezultatul interacțiunii dintre caracteristicile naturale ale zonei deservite și deciziile de management adoptate de operator.

Analiza statistică demonstrează că tipul de sol și topografia influențează semnificativ valorile Infrastructure Leakage Index (ILI). Acest rezultat sugerează că obiectivele privind reducerea pierderilor nu ar trebui stabilite exclusiv pe baza unor valori standard, ci trebuie adaptate condițiilor locale.

În același timp, studiul arată că operatorii mici înregistrează, în general, valori mai ridicate ale ILI. Deoarece Directiva (UE) 2020/2184 impune obligații de raportare doar operatorilor mari, există riscul ca o parte importantă a potențialului european de reducere a pierderilor să rămână nevalorificată.

Autorii recomandă analizarea posibilității extinderii obligațiilor de raportare și către operatorii de dimensiuni mai reduse sau dezvoltarea unor mecanisme de colaborare între operatorii mari și cei mici pentru transferul de cunoștințe și bune practici.

Evoluția strategiilor de reducere a pierderilor

Rezultatele evidențiază existența unei evoluții clare a strategiilor utilizate de operatori.

În fazele inițiale, când pierderile sunt ridicate, accentul este pus pe măsuri cu efect imediat, precum:

• managementul presiunii;
• detectarea activă a scurgerilor;
• reducerea timpului de intervenție;
• organizarea echipelor operative.

Pe măsură ce nivelul pierderilor scade, operatorii încep să implementeze soluții mai complexe, printre care:

• sectorizarea rețelelor în District Metered Areas (DMA);
• contoare inteligente;
• senzori permanenți;
• modele hidraulice;
• platforme digitale pentru managementul activelor;
• algoritmi de analiză predictivă.

Acest rezultat sugerează că digitalizarea reprezintă o etapă de maturitate a managementului pierderilor, și nu neapărat punctul de plecare al acestuia.

Necesitatea unor date mai complete

Autorii subliniază că una dintre principalele limitări ale studiului este lipsa unor informații standardizate privind:

• investițiile în reabilitarea conductelor;
• costurile programelor de reducere a pierderilor;
• investițiile în digitalizare;
• costurile operaționale;
• structura financiară a operatorilor.

Fără aceste informații este dificilă evaluarea cost–eficiență a diferitelor strategii aplicate.

Din acest motiv, autorii recomandă completarea bazelor de date europene cu indicatori economici și operaționali care să permită comparații relevante între operatori.

Recomandări pentru implementarea Directivei (UE) 2020/2184

Pe baza rezultatelor cercetării, autorii formulează mai multe recomandări:

• stabilirea unor metodologii unitare pentru calculul și raportarea pierderilor de apă;
• luarea în considerare a condițiilor geografice atunci când se stabilesc obiectivele de performanță;
• extinderea colectării datelor privind investițiile și strategiile utilizate de operatori;
• încurajarea colaborării dintre operatorii mari și cei mici;
• dezvoltarea unor baze de date europene comune privind performanța sistemelor de alimentare cu apă.

Aceste măsuri ar permite realizarea unor comparații mai corecte între operatori și identificarea strategiilor care oferă cele mai bune rezultate în diferite condiții de exploatare.

Concluzia generală a autorilor

Mesajul principal al studiului este că reducerea sustenabilă a pierderilor de apă necesită o abordare integrată.

Nu există o tehnologie sau o măsură unică care să rezolve problema. Performanța este obținută prin combinarea:

• managementului activelor;
• controlului presiunii;
• detectării active a scurgerilor;
• reparațiilor rapide;
• reabilitării infrastructurii;
• monitorizării digitale;
• analizei datelor;
• planificării investițiilor pe termen lung.

În același timp, obiectivele de performanță trebuie adaptate particularităților fiecărui sistem de alimentare cu apă, ținând seama de condițiile geografice, dimensiunea operatorului și contextul economic.

Autorii consideră că dezvoltarea unei baze de date europene standardizate și schimbul sistematic de experiență între operatori vor reprezenta elemente esențiale pentru reducerea eficientă a apei nefacturate și pentru creșterea rezilienței sistemelor de alimentare cu apă în contextul schimbărilor climatice și al presiunii tot mai mari asupra resurselor de apă.