Cofele şi găleţile aparilor vor fi făcute de tablă de fer sau de lemn sănătos, bine legate cu cercuri şi cîrlige de fer; ele vor avea un capac jumătate fix şi jumătate mişcător, prins în balamale. Cofele sau găleţile vor purta un număr de ordine, boit cu roş, înalt de 10 centimetri.
Sacalele vor fi din lemn sănătos. Sacalele pentru apa de băut vor fi boite verde, iar acele pentru apa de spălat sau construcţii vor fi boite cu roş. Cofele sau sacalele vor întreţinute foarte curat, atât pe dinăuntru cât şi pe din afară.

Pe vremea când apa potabilă nu venea din perete, existau oameni care-şi câştigau existenţa din vânzarea apei pe străzi – sacagii sau apari. Ei o cărau cu cofe, doniţe din lemn sau cu sacaua, cu butoiul tras de o căruţă cu două roţi, mergând pe uliţe şi strigându-şi marfa. Ca să poată fi băută, apa era tratată de gospodine cu piatră acră, după care era pusă la limpezit. O doniţă de apă costa 5 parale, dar uneori era dată şi de pomană pentru sufletul celor morţi. I se plătea sacagiului conţinutul vasului cu apă, iar el striga în gura mare că oferă apa gratis din partea familiei respective.  În locurile aglomerate, cum erau pieţele, existau sacagii care vindeau apa la pahar dintr-un burduf de piele sau dintr-un recipient din lemn ori metal. Aceasta breaslă poartă numele de sacagii, termenul de sacagiu provenind de la cuvântul turcesc saka, care însemna butoi sau poloboc.

Cei care nu îşi permiteau să cumpere apă utilizau apa direct din râu, iar pentru a se feri de microbi, apa era tratată cu piatră vânătă (sulfat de cupru). Cei mai înstăriţi îşi perimteau să construiască puţuri şi fântâni. Sacagii erau obligaţi ca la apariţia unui incediu să vină imediat acolo cu butoaiele pline, iar primul sacagiu sosit la locul incendiului era recompensat cu un florin. Dacă sacagii locuiau departe de oraş, ei trebuiau să aducă butoaiele umplute cu apă la primărie şi să le lase acolo peste noapte.

Prima fântână publică modernă gratuită a apărut la Londra, în anul 1859. Până atunci existau numeroase cazuri de îmbolnăvire cu holeră şi febră tifoidă, din cauza apei nepotabile. Din anul 1920, cele mai multe companii de alimentare cu apă au furnizat apă clorurată, ceea ce a dus la scăderea deceselor urbane.

Era pe atunci vremea sacagiilor, despre care Liviu Marian relata în scrierile sale că umblau pe uliţele bolovănoase ale urbei cu sacalele lor, unele mai mari, altele mai mici, fiecare pe măsura pungii şi calului stăpânului său, dar în vremurile moderne sacagii poartă uniformă şi ofera lor este diversificată.  Există o tendinţă din ce în ce mai mare cu privire la a cumpăra apă îmbuteliată în locul celei din… perete.

Această prezentare necesită JavaScript.