Interviu cu domnul Will Jernigan, expert în managementul pierderilor de apă

1.Puteți să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră? Unde v-ați născut, unde locuiți, la ce școli ați mers, unde lucrați acum?

M-am născut la poalele Munților Appalași din Carolina de Nord și în prezent locuiesc în Asheville, Carolina de Nord. Datorită meseriei mele, călătoresc mult prin America de Nord, așa că întotdeauna mă bucur când ajung acasă, la Asheville. Am studiat la Universitatea din statul Carolina de Nord, specializarea Ingineria mediului.

2. Spuneți-ne câte ceva despre experiența dvs. profesională. De cât timp lucrați în domeniul pierderilor de apă? Cum ați ajuns să lucrați în acest domeniu? Cine au fost profesorii de la care ați avut cel mai mult de învățat?

Sunt unul din partenerii de la Cavanaugh și sunt în această companie de 16 ani. Cel mai mult m-am ocupat de domeniul pierderilor de apă. Mare parte din activitatea referitoare la pierderile de apă a plecat de la detectarea unor scurgeri în România la sfârșitul anilor 1990, urmată de o secetă semnificativă în sud-estul SUA în anii 2000. Instruirea și expertiza mea a fost dezvoltată ca o apreciere a aplicării soluției convenționale de rezolvare a problemelor de inginerie civilă în analiza balanței de apă și a pierderilor de apă. Inițial am început să lucrez în proiectarea și funcționarea sistemului de apă, după care am trecut la audit și control al pierderilor.

3. Ce proiecte ați derulat de-a lungul carierei dvs.? În ce fel de condiții?

În cariera mea am lucrat cu peste 1.000 de companii de apă, pentru care am efectuat audituri cu validarea și dezvoltarea programelor de detecție a pierderilor de apă. Ele au variat de la câteva conexiuni la zeci de mii de conexiuni. Deși există diferențe evidente între companiile mici și mari, cred că toate împărtășesc un element comun de limitare a resurselor și necesitatea de a fi foarte atenți în practicile de validare a balanței de apă. Complexitatea sistemelor de date și amploarea implementării programului sunt cele mai importante diferențe.

4. Cine au fost mentorii dvs. și care au fost cele mai de preț sfaturi pe care le-ați primit?

Am avut norocul să lucrez și să învăț de la partenerii mei de la Cavanaugh, experți în detecţia pierderilor de apă din America de Nord, unul dintre ei fiind George Kunkel, și experți internaționali, cum ar fi Allan Lambert și Julian Thornton. Dincolo de asta, este întotdeauna nevoie de mult studiu individual. Probabil cel mai bun sfat pe care l-am primit a fost să fiu întotdeauna conștient de contextul în care se petrec lucrurile și să nu pierd vremea cu detaliile care nu influențează imaginea de ansamblu, în timp ce neglijez detaliile care o influentează. Și să îmi păstrez întotdeauna simțul umorului.

5.În California este criză de apă. Am înțeles că patrulele de poliție urmăresc special hoții care fură apă de la hidranți. Cum pot fi reduse aceste furturi?

Interesant, acesta este unul dintre lucrurile care, cel puțin în America de Nord, trece aproape neobservat. Furtul de la hidranți, chiar dacă se produce, nu este o problemă importantă pentru majoritatea companiilor de utilități nord-americane, iar programele de atenuare a furtului își fac treaba pentru multe dintre aceste companii.

6.Cum vedeți felul în care este gestionată, în acest moment, în SUA, problema pierderilor de apă?

Aceasta este o întrebare amplă, dar aș spune că gestionarea pierderilor de apă devine mult mai larg recunoscută și acceptată față de acum 10-15 ani, chiar și în ultimii 5 ani. Sunt tot mai multe studii de caz specifice privind programele de control al pierderilor de apă care ajung la Conferința pentru pierderile de apă din America de Nord 2017, în comparație cu evenimentul nostru inaugural în 2015. Un alt indicator este prevalența companiilor care vin pe piața nord-americană, de la tehnologiile de detecție a scurgerilor la analiza datelor. Numărul de furnizori pare să fi explodat în doar câțiva ani.

7. Am înțeles că ați avut câteva proiecte în România. Ne puteți oferi câteva detalii?

Cavanaugh a primit două granturi US ecoLinks pentru a promova detectarea scurgerilor și reducerea pierderilor în Iași, România. Un scurt rezumat al activității noastre cu – în acel moment – Rajac Iași (acum Apa Vital) este faptul că am livrat și demonstrat valoarea loggerilor de scurgere,-le programul de detectare a scurgerilor de la o metodă reactivă la una proactivă. Mai multe detalii pot fi găsite în raportul sumar al USAID, aici: http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/PDABW626.pdf. O scurtă scriere poate fi găsită aici – pagina 10: http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/Pnada703.pdf

8. Care credeți că sunt diferențele și similaritățile dintre SUA și România în ceea ce privește pierderile de apă?

Această activitate a început în 1999-2000, iar România a trecut printr-un proces de privatizare prin care și-a adus practicile de management la standardele UE. Rajac Iași a fost o companie foarte bine gestionată, cu practici proactive de reducere a scurgerilor. Cu toate acestea, volumul de scurgeri nedeclarate era uriaș și era nevoie de un mijloc prin care sistemul să poată fi accesat mai repede, astfel încât să fie descoperite și remediate cât mai repede scurgerile.La momentul proiectului, recuperarea apei pierdute a avut un impact direct asupra alimentării cu apă, precum și asupra economiilor de energie.

Aceasta a fost mai degrabă o reducere a întârzierilor din perspectiva pierderilor, decât o intervenție economică. Există încă zone ale SUA unde raritatea și fiabilitatea aprovizionării oglindește ceea ce am văzut în Iaşi în 1999, prin faptul că orice pierdere recuperată ar putea fi pusă la dispoziție pentru consumul suplimentar al clienților. Cea mai mare parte a Statelor Unite beneficiază totuși de resurse abundente de apă, iar costul apei (costul de producție variabil) este încă relativ scăzut.

Atât România, cât și Statele Unite au adoptat cele mai bune practici IWA / AWWA pentru managementul apei non-venituri și încep să își reducă pierderile în funcție de componentele lor respective și să le abordeze la niveluri economice.

9.Sunteți unul dintre participanții la ediția a doua a North American Water Loss Conference. Puteți să ne spuneți, pe scurt, de unde a pornit ideea organizării unei astfel de conferințe și cum apreciați impactul ei asupra specialiștilor din SUA și Canada?

Cu aproximativ 10 ani în urmă, s-a decis că problema a fost suficient de fierbinte pentru a justifica o conferință dedicată în Statele Unite. Primul eveniment bienal a avut loc la Atlanta, Georgia în 2015. A durat câțiva ani pentru a atrage tot sprijinul birocratic și logistic necesar pentru a face posibil evenimentul non-profit. Un efort de acest gen are nevoie de o organizație dispusă să-l prezinte, să fie interfața lui, iar comitetul de planificare lucrează mână în mână cu această organizație. A fost nevoie timp, dar am reușit să ducem totul la bun sfârșit. Pentru 2017, lucrăm cu secțiunea California / Nevada a AWWA ca gazdă a evenimentului. Alți parteneri includ Alianța pentru Eficiența Apei și US EPA. În ansamblu, conferința a reprezentat o etapă importantă, care a atras peste 500 de participanți în 2015. Pentru mine, acesta este un alt indicator. Vorbim deopotrivă despre o masă critică de companii și practicieni care au studii de caz pe care să le împărtășească și despre suficientă cerere din partea unui  public larg care să fie acolo pentru a asculta. Cred că acest lucru perpetuează adoptarea celor mai bune practici. Suntem foarte mulțumiți de interesul pe care l-a generat conferința până acum și credem că traseul ascendent va continua din 2019 și dincolo. Sperăm ca comunitatea internațională a părților interesate din NRW să aibă în vedere participarea alături de noi în San Diego, California în decembrie – – www.northamericanwaterloss.org

10. Care este implicarea AWWA în managementul pierderilor de apă? Mai sunt și alte organizații profesionale implicate în acest domeniu?

AWWA este o organizație-cheie considerată o resursă autoritară pentru orientarea managementului pierderilor de apă în America de Nord. Fundația pentru Cercetarea Apelor a fost, de asemenea, foarte activă în ultimii ani în producerea de proiecte de cercetare legate de pierderea apei. În cadrul AWWA, Comitetul de control al pierderilor de apă (WLCC) este cel de-al doilea cel mai mare grup de specialiști, responsabil pentru materialele și instrumentele de referință utilizate de industria pierderilor de apă din America de Nord. În mod specific, aceste instrumente includ Manualul M36 pentru programe de audit al apei și controlul pierderilor (în prezent, la ediția a 4-a), software-ul gratuit pentru auditul apei (în prezent în versiunea 5) și instrumentul de compilator asociat acestuia. WLCC este foarte activă, cu 8 subgrupe distincte care se concentrează pe mobilizare, planificarea afacerii, pierderi reale, pierderi aparente, practici de reglementare, Manualul M36 și software-ul pentru auditul gratuit al apei. Recent, a fost format un Task Force de Indicatori de Performanță, alcătuit din conducerea WLCC, care va examina problema unei serii eficiente de coeficiență care să poată servi tuturor părților interesate – atât tehnice, cât și non-tehnice. Provocarea indicatorilor de performanță afectează multitudinea jurisdicțiilor de reglementare din America de Nord. Unii au o manieră de abordare mai bună decât alții, dar nici unul dintre ei încă nu a venit cu un cadru eficient de eficacitate a performanței.

11. În trecut, pierderile de apă erau descoperite prin „ascultarea” conductelor. Acum, ele sunt descoperite cu ajutorul dronelor și al sateliților. Cum vedeți viitorul? Vom putea face astfel de previziuni folosind programe de computer?

Este un moment interesant să fii în lumea gestionării scurgerilor de apă, cu inovații precum cele pe care le-ai menționat și altele care apar, precum  utilizarea curenților electrici. Pentru mine, viitorul nu va fi dictat de tehnologia tot mai sofisticată, deși aceasta poate juca cu siguranță un rol. Cred că va fi determinantă relația dintre rentabilitatea tehnologiei și reducerea costurilor de scurgere a utilităților. În America de Nord, scurgerile rămân relativ „ieftine” pentru multe companii de utilități, deși acest lucru se schimbă odată cu trecerea timpului și disponibilitatea / constrângerea resurselor intră într-o nouă eră.

În ceea ce privește predicția exactă a pierderii făcută direct pe calculator, în teorie, da, acest lucru este posibil. Dar cred că suntem departe de a deveni o aplicație pe scară largă, cel puțin în America de Nord. Cerințele de date în timp real vor fi bariera pentru 90% din companiile de apă din America de Nord. În timp ce sectorul apei se îndreaptă în această direcție, ritmul este de decenii, nu de ani.

12. Ce ar trebui să facem pentru a fi mai buni în identificarea, localizarea și reducerea pierderilor de apă?

Cred că răspunsul constă mai mult în tehnică decât în tehnologie. Auditarea regulată și validată, realizată pentru a înțelege volumele și valorile componentelor pierderilor dezagregate, stabilirea de obiective adecvate și intervenții de ghidare sunt importante. Este cel mai mare domeniu de îmbunătățire pentru 99% din companiile de apă din America de Nord. Aceasta include cel puțin auditul anual și monitorizarea continuă a fluxurilor de noapte la cea mai mare rezoluție pe care o vor furniza datele unui utilitar dat, dar și o testare optimă a contoarelor pentru protecția veniturilor.

13. Credeți că delegarea unor companii private care să verifice situația pierderilor de apă ar fi o soluție?

Rămân neutru în mod intenționat pe această întrebare. Pentru ca o companie de apă să fie cea mai eficientă, construirea unei structuri interne, pentru a executa și menține un program de pierdere a apei, ar trebui să fie calea aleasă. În unele cazuri totuși, asistența externă este abordarea cea mai rentabilă. În orice caz, compania de apă trebuie să-și asume proprietatea în programul de pierdere a apei, pentru a-și asigura rezultatele cele mai bune.

14. Ce părere aveți despre revista „Detectivii apei pierdute”?

Apreciez ceea ce faceți pentru a atrage atenția asupra problemelor din acest domeniu. Îmi place să citesc publicația ori de câte ori apare. Poate pot obține un tatuaj al mascotei tale.