Interviu cu Jurica Kovac

“Dacă doresti să modifici / imbunatatesti managementul pierderilor de apă în orice tip de retea, ai nevoie de 3 persoane dornice să învețe și să facă; tehnician responsabil pentru munca pe teren, manager care va defini strategia și va monitoriza / gestiona progresul și managerul general al companiei de alimentare si distributie apă potabila, care va sprijini întreaga operatiune, indiferent de mărimea companiei.”

Invitatul special al Atelierului (workshop) Detectivii Apei Pierdute, din 5-7 noiembrie 2018 la Bucuresti, este dl Jurica Kovac.

Descarca invitatia

INVITATIE_DAP2018

 

Pentru al cunoaște mai bine, i-am adresat câteva întrebări:

 

Bună ziua d-le Jurica! Mă bucur că ați fost de acord să veniți în România și să împărtășiți câteva dintre experiențele dvs. cu noi. Avem câteva întrebări pentru a vă cunoaște mai bine și pentru cei care vor participa la atelier:

 

  1. Cateva cuvinte despre dvs.:

 

În primul rând, vă mulțumesc că m-ați invitat la atelierul dvs. Am urmarit dezvoltarea în România de mulți ani, iar calea voastră ar putea fi sursa de inspiratie pentru multe zone ale lumii. Ca întotdeauna, progresul se află în mâinile oamenilor vizionari, iar în România sunt cativa, ceea ce este un mare castig.

In principiu “traseul” meu prin lumea managementului pierderilor de apa a fost unul interesant. M-am născut în Osijek (1974), oraș de marime medie (100000 de locuitori) din partea de est a Croației, aproape de granița cu Serbia.

Alegerea mea a fost sa devin inginer electric, dar primul meu job (in 1992), datorită întâmplării (sau soarta, cine știe), a fost la compania de utilitati distributie apa potabila in orasul meu natal, unde am avut responsabilitatea pentru întreținerea și controlul principalelor stații de pompare (18 puțuri de adâncime) .

Am lucrat in acest domeniu timp de 5 ani, unde am avut oportunitate de a învăța indeaproape mai multe aspecte legate de sistemul de distribuție a apei și de a dobândi abilități în diverse domenii, inclusiv instalarea de țevi și armaturi, primele sisteme SCADA și, cel mai important, cum este sa lucrezi cu publicul in acest domeniu (comportamente, organizare, comunicare etc.). În 1997 am decis să-mi dau demisia din acest domeniu cu ambiția de a încerca ceva nou, am început ca tehnician într-o companie privată care intenționa să ofere un nou tip de serviciu pe piață – detectarea pierderilor de apă. Timp de 13 ani mi-am construit competențele și cunoștințele în gestionarea pierderilor de apă (cea mai mare parte învățând singur, făcând totul, de la detectarea pierderilor, măsurători, controlul presiunii, monitorizarea la distanță). Trecerea la un nivel superior de dezvoltare profesionala s-a petrecut când m-am întâlnit în 2005 cu prietenul și colegul meu de azi, dl Marco Fantozzi din Italia, și imediat după dl Allan Lambert din Marea Britanie. Apoi „călătoria mea” a trecut intr-o treapta superioara.  În 2010 am decis să fac următoarea schimbare și am plecat de la  această companie privată ca să-mi încep propria afacere de consultanță. Acum, în calitate de consultant independent, sunt implicat în cea mai mare parte în instruirea angajaților din domeniul serviciilor de apă, dar și al angajatilor din companiile private și al autorităților naționale de reglementare (cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele și abilitățile în gestionarea pierderilor de apă) din Croația, dar și în întreaga regiune a Balcanilor de Vest.

 

  1. Cu ce va ocupati in momentul de fata? De cât timp lucrați în domeniul pierderilor de apă? Ne puteți spune ceva despre experiența dvs. profesională? Cum ati ajuns sa luati contactul cu acest domeniu? Cine v-a indrumat / initiat in domeniul pierderilor de apa?

 

Raspunsul de mai sus acopera intrebarea aceasta.

 

  1. Ce mentori ați avut și ce sfaturi utile ați primit? Ce cărți ne recomandați?

 

După cum am menționat mai devreme, doi oameni au avut cel mai mare impact asupra mea (mai mult ca sigur fiind mentorii mei), dl. Fantozzi și dl Lambert. Un sfat, pe care îl folosesc întotdeauna, mi-a fost dat de

dl Lambert “Dacă doresti să modifici / imbunatatesti managementul pierderilor de apă în orice tip de retea, ai nevoie de 3 persoane dornice să învețe și să facă; tehnician responsabil pentru munca pe teren, manager care va defini strategia și va monitoriza / gestiona progresul și managerul general al companiei de alimentare si distributie apă potabila, care va sprijini întreaga operatiune, indiferent de mărimea companiei.”

 

Cu privire la ce cărți recomand, desigur pe lângă materialele și manualele tehnice, aș dori să vă atrag atenția asupra unor subiecte secundare (foarte importante în dezvoltarea mea personală) și aici este alegerea mea de a începe cu primele 3; mai intai, Tony Buzan, Harta Creierului (invata cum sa gandesti), in al doilea rand, Scott Adams, Cum sa Esuezi in Orice Domeniu, si Inca sa ai Succes (invata ce sa gandesti) si al treilea, Robert Greene, Cunoastere (invata de la cel mai bun).

  1. Puteți să ne spuneți cate ceva despre unele dintre cele mai interesante proiecte la care ați participat? Ce situatii ați întâlnit?

 

După 20 de ani de experiență în managementul pierderilor de apa, această întrebare este interesantă, dar ca sa nu lungim acest interviu voi descrie pe scurt două exemple de la debutul carierei mele (începutul anilor 2000). Primul caz este întâlnirea mea cu un sistem destul de mic, aproximativ 300 km de rețea, o zonă rurală cu sate mici și un mic oraș. Locuitorii din aceste sate au început la sfârșitul anilor ’90, cu o filozofie foarte simplă, fiecare sat (sau o parte a orașului) trebuie să aibă contor de apă la caminul de racord principal, cu scopul de a instala contoare mecanice woltmann (pentru a fi cât mai ieftin posibil).

Astăzi le-am numi DMA-uri. În câțiva ani, au acoperit întregul sistem cu aproximativ 50 de locații de măsura, iar contoarele au fost citite la fiecare două săptămâni și au fost comparate cu citirea lunară a contoarelor consumatorilor. În situatia în care diferentele erau mari, se efectuau vizualizari la pas pe traseul conductei pentru a căuta scurgeri vizibile la suprafață. Prin această abordare simplă, aceștia au obținut deja o reducere a NRW-ului la aproximativ 30%.

Când am fost solicitat, tot ce trebuia să fac era să imbunatatesc metoda lor  cu un sistem de masurare (înregistratoare de date GSM) și să le furnizez microfonul la sol, iar în doi ani aveam NRW sub 20% (ILI în jurul valorii de 1,5).

Cel de-al doilea caz se referă la un alt oraș mic, cu pierderi mari și numeroase avarii pe retea (sparturi), unde deja au investit masiv pentru a înlocui cele mai afectate părți ale rețelei prin realizarea de imprumuturi (valoare estimată de 1 milion de euro). Abordarea mea a implicat măsurători de presiune și a reiesit presiunea totală ca fiind peste 5 bari iar în timpul nopții peste 7 bari (cu presiuni tranzitorii prezente – presiune oscilanta).

Recomandarea mea a fost de a construi un camin de vane nou și de a instala vane de reducerea presiunii la intrarea principală în sistem cu reglare de până la 5 bari. De atunci, nimeni nu a mai menționat vreodată că rețeaua trebuie renovată cu investiții uriașe (numărul de avarii a fost redus cu 80%). Investițiile totale în caminele noi și în vanele de reducerea presiunii au avut costuri de aprox. 30000 Euro.

 

  1. Ați fost vreodată în România? Dacă da, cu ce ocazie?

 

Am fost de cateva ori în România, pentru prima oară în 2007, când am avut conferința IWA World Water Loss în București (simbolic aceasta a fost prima mea conferință IWA). Ultima vizită oficială a fost în 2015 când ați avut conferință regională privind pierderile de apă IWA.

De asemenea, așa cum unii dintre voi știți, fac parte din colectivul redactiei al revistei „Detectivii apei pierdute”. Dupa parerea mea aceasta revista (și pagina de Facebook), cu întreaga echipă (Alin Anchidin persoana care ii coordoneaza) este una dintre rarele exemple de ce pot face cativa oameni cu mult entuziasm.

  1. Sunteți familiarizați cu problemele balcanice legate de pierderile de apa? Care este diferența majoră între cei cu pierderi mari (România, Serbia, Bulgaria) și cei cu pierderi reduse (Germania, Olanda, Japonia)? Ce metodă / strategie poate fi aplicata care sa dea rezultate?

 

Dat fiind faptul ca am posibilitatea sa calatoresc prin diferite tari de ani de zile pot spune ca sunt familiarizat cu problemele intampinate in acest domeniu.

În primul rând, aș dori să subliniez un simplu fapt, aveti oameni grozavi și competenți aici, la majoritatea nu lipsesc cunoștințele in domeniu și motivația în comparație cu colegii din Vest (toti sunt persoane care prind repede meseria).

Diferența consta în două aspecte; în primul rând, companiilor de utilități le lipseste buna organizare și disciplină in lucru, parțial datorită influenței puternice a politicii locale, iar a doua, puterea financiară este insuficientă in comparatie cu cerintele. Doar un exemplu mic, în Occident, într-adevăr au un program numit reabilitarea  rețelelor (de exemplu, 1-2% din rețeaua de conducte este inlocuita anual), ceea ce este rar întâlnit în regiunea noastră.

 

  1. În trecut, au fost descoperite scurgerile prin ascultarea directă a țevilor, iar acum există tehnologii care pot „identifica” aceste pierderi folosind drone și sateliți. Care ar fi direcția pentru viitor? Vom putea localiza cu precizie pierderile folosind doar un software pe calculator?

 

Și sa nu uitam, unii chiar folosesc câini pentru detectie! Dezvoltarea tehnologiei este rapidă și este greu de prognozat în viitorul apropiat, de aceea sunt sigur că pentru anii următori, controlul pierderilor se va baza pe abilitățile și cunoștințele noastre, oamenii. În perioada de tranziție, sateliții și dronele vor deveni din ce în ce mai precise, dar pe termen lung (câteva decenii) ne putem aștepta ca detectarea pierderilor să devină foarte simplă, folosind noi materiale (tevi din material auto-reparabil) și nanotehnologie ca parte integrantă a țevilor si armaturilor (identificarea pierderilor și transmiterea/receptia  datelor via IoT – internet of things – interconectarea prin Internet a dispozitivelor de calcul încorporate în obiectele de zi cu zi, permițându-le să transmită și să primească date). Deci, concluzia finală este ca da, în viitor computerele vor face totul (și cine știe poate că vom avea roboți să facă lucrări de excavare și reparații).

  1. Ce lucruri interesante au fost discutate la Conferința privind Pierderile de Apa 2018? Care sunt tendințele și abordările?

 

Ultima conferință mondială de la Cape Town a fost foarte interesantă și în general, suntem încă in acelasi asentiment privind abordările și tehnologiile existente. O provocare importantă de depășit este aceea de a răspândi informatia în toate părțile lumii astfel ca oamenii să câștige know-how-ul și motivația necesare.

 

  1. Ce părere aveți despre revista „Detectivii apei pierdute”? Ce sfaturi ne puteți oferi?

 

După cum am menționat mai sus, îti admir munca și entuziasmul. Sunt conștient de faptul că nu există câștiguri financiare în redactarea revistei și numai pasiunea pentru ceea ce faceți vă oferă puterea de a continua. In continuare voi incerca sa va sprijin in munca pe care o intreprindeti, și nu vă pot dori decat sa continuați! Cine știe, poate că într-o zi revista dvs. va deveni una de referință mondială.

 

 

 

Multumesc

 

Ne vedem in Bucuresti.

 

interviu tradus de Alexandru Postavaru  – multumesc

 

Descarca invitatia

INVITATIE_DAP2018

 

APASA PE IMAGINE PT A AFLA DETALII LEGATE DE WORKSHOP

 

workshop-detectivii-apei-pierdute-2018