Breasla detectorilor pierderilor de apa
În evoluţia societăţii omenesti un rol extrem de important l‑a avut diviziunea muncii. Încă de la începuturile vieţii organizate a oamenilor, aceştia au încercat să practice activităţi pe care să le poată susţine atât din punct de vedere fizic, cât şi al aptitudinilor cu care au fost înzestraţi de la natură, aptitudini care odată ce au fost remarcate au trebuit să fie susţinute de cunoştinţe teoretice şi mai ales de practica neobosită făcută cu pasiune şi mai ales cu dragoste pentru meseria aleasă.
Dacă în comuna primitivă existau destul de puţine meserii (agricultori, vânători, pescari, fierari, tâmplari, etc…), de‑a lungul secolelor paleta meseriilor s‑a diversificat extrem de mult ajungând astfel la câteva zeci de categorii profesionale, care la randul lor conţin alte câteva zeci de meserii aferente fiecărei categorii în parte.
Astfel, odată cu apariţia primelor sisteme de alimentare cu apă, au apărut pierderile de apă şi în mod implicit necesitatea depistării în timp util a acestora, pentru evitarea risipei. Datorită modificărilor produse în ecosistemul planetar, şi în paralel cu creşterea nevoilor de apă potabilă, apa a devenit un bun preţios, care necesita o gospodărire judicioasă. România, spre deosebire de alte ţări, are încă la dispoziţie resurse importante, dar chiar şi aşa, prima condiţie în valorificarea în procent cât mai mare a apei captate la surse este eliminarea pierderilor din reţele, atât din cele de transport cât şi din cele de distribuţie.
Astfel stând lucrurile, dacă la începuturi, numărul mic de pierderi şi cantităţile mari de apă aflate la dispoziţia furnizorilor permiteau o oarecare lejeritate în abordarea problematicii pierderilor de apă, pe măsură ce apa a devenit un bun din ce în ce mai preţios, a crescut şi gradul de implicare a furnizorilor în determinarea şi eliminarea pierderilor de apă.
Dacă o parte importantă o constituie pierderile vizibile, cealaltă parte o constituie pierderile ascunse, apa croindu‑şi drum conform principiului vaselor comunicante şi ajungând să inunde canalizaţii de tot felul, subsoluri de clădiri, etc. Cu trecerea anilor s‑a dezvoltat şi o industrie care are ca obiect de activitate producţia de aparate şi echipamente destinate detectării acestui tip de pierderi, echipamente care cu toată tehnologia de vârf pe care o înglobează, au nevoie de oameni din ce în ce mai bine pregătiţi profesional care să le utilizeze cât mai eficient.
Şi uite‑aşa, încet încet, pas cu pas s‑a conturat o nouă meserie, aceea de detector de pierderi ascunse de apă, meserie care pe cât este de grea, pe atât este de frumoasă, evident atunci când este practicată de oameni dedicaţi, oameni care să simtă bucuria reuşitei, dar şi gustul amar al pierderii nerezolvate.
Această meserie există la nivel mondial, având drept practicanţi atât barbaţi (în majoritate), dar şi femei.
La Praga, spre exemplu, Veolia are echipaje formate în marea majoritate din femei. În România, practicanţii acestei meserii, fiind în număr destul de restrâns, au reuşit să se cunoască între ei, să facă nenumărate schimburi de experienţă.
De exemplu prin intermediul Concursului anual de detectare de pierderi ascunse şi trasee de conducte organizat de către ARA care a ajuns anul acesta (2012) la ediţia a 5‑a care s‑a desfăşurat la Constanţa prin sprijinul impecabil acordat de RAJA Constanţa, prin cursurile organizate de către fundaţia Aquademica Timişoara, fundaţie care patronează şi revista Detectivii apei pierdute. Tot în cadrul manifestărilor de grup ale acestei „bresle’’ aş menţiona şi Şcoala de vară, organizata de către ARA, cu suportul substanţial al firmei germane SEBA KMT, ocazie cu care s‑a făcut un foarte util şi plăcut schimb de experienţă cu servicii similare ale companiilor de apă din Ungaria şi Austria, dar şi o seminarizare importantă la sediul firmei SEBA KMT.
S‑a ajuns astfel ca majoritatea practicanţilor acestei meserii din România să se cunoască între ei, să comunice, să‑şi împărtăşească unii altora atât problemele curente, cât şi situaţiile dosebite cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi şi, nu în ultimul rând, să devină prieteni. Să încercăm pe viitor să strângem rândurile, să facem demersurile necesare pentru a include această meserie în nomenclatorul oficial de meserii din România şi să facem din această adevarată „castă” a detectorilor de pierderi de apă una de elită!
Aşa cum spuneam şi la Seminarul organizat de Aquademica, este un domeniu interesant, captivant, după părerea mea şi îi invit pe toţi cei care se ocupă de acest subiect să‑l trateze cu toată responsabilitatea. Fiecare pierdere rezolvată este o experienţă căştigată şi o nouă lecţie însuşită. Trebuie deasemenea să învăţăm atât din experienţele proprii cât şi din experienţele altora, fiind un domeniu în care permanent ai de învăţat câte ceva.
Corectitudinea determinării pierderilor este cartea noastră de vizită; este adevărat că sunt mulţi factori care concură la aceasta, dar ştiţi cum se spune, Omul sfinţeste locul. Să facem ca prin rezultatele muncii fiecăruia dintre noi să sporim prestigiul acestei noi şi frumoase meserii!
Viorel Simionescu
Product Manager
Reprezentanţa SEBA Dynatronic GmbH în România
articol aparut in revista Detectivii Apei Pierdute iunie 2012
Leave A Comment