INVESTIGAREA PIERDERILOR DE APĂ ȘI REMEDIEREA DEFECTELOR IDENTIFICATE LA REȚELELE DE APĂ, ESTE SINGURA SOLUȚIE ?

INVESTIGAREA PIERDERILOR DE APĂ ȘI REMEDIEREA DEFECTELOR IDENTIFICATE LA REȚELELE DE APĂ, ESTE SINGURA SOLUȚIE ?

În contextul încălzirii globale apa reprezintă o valoare din ce în ce mai însemnată.

Prin urmare, toți factorii respondenți ar trebui să implementeze măsuri de contracarare a “risipei” ce persistă de când există rețelele publice de apă.

Conform statisticilor în domeniu, pierderile de apă din rețelele publice de alimentare cu apă din România sunt în jur de 40%, față de alte țări din Europa unde aceste pierderi nu depășesc un maxim de 10%.

Cauzele acestor pierderi sunt în general următoarele:

– rețelele de apă învechite, construite cu zeci de ani în urmă, din componente de oțel, care s-au degradat în timp din cauza coroziunii;

– rețele de apă relativ noi, construite după 1990, în general din polietilenă, care însă în nenumarate cazuri prezintă vicii de calitate, atât în ceea ce privește materialele utilizate, cât și realizarea propriu-zisă a rețelei.

Rețelele de apă potabilă

La realizarea acestor lucrări, pe lângă aspectul economic și prevederile generale, trebuie luate în considerare aspectele specifice fiecărui proiect, pentru că, în final, să rezulte o construcție de bună calitate și de durată.

Fără să avem pretenția că vom enumera  toate cerințele tehnice de bază, importante în realizarea unor astfel de proiecte, cum ar fi montarea în pământ, vom încerca să le scoatem în evidență pe cele mai importante dintre ele :

– alegerea materialelor, ținând cont de condițiile de punere în operă și de exploatare ulterioară a rețelelor; mai exact, alegerea materialelor în funcție de materia primă folosită la fabricarea acestora și de standardul de fabricație,  în conformitate cu cerințele impuse de proiect;

– nu se recomandă utilizarea conductelor din PEHD având SDR26 sau SDR33; datorită grosimii de perete reduse, aceste țevi prezintă o ovalitate relativ mare și din acest motiv nu se comportă bine la sudura cap la cap și  nici la sudura prin electrofuziune, cu electrofitinguri.

Electrofitingurile sunt fabricate numai în variantele SDR17 sau SDR11, ceea ce înseamnă că au grosimi de pereți  mult diferite față de pereții țevilor cu SDR26 sau SDR33; de aceea este exclusă realizarea unei suduri prin electrofuziune corespunzătoare.

-chiar dacă, la prima vedere, mai ales din considerente economice, utilizarea unei țevi cu o grosime de perete mai mare (SDR mai mic) decât cea necesară rezistenței la presiunea din rețeaua proiectată pare nefundamentată, o lucrare de calitate presupune utilizarea unei țevi de minim SDR17.

Totodată, vrem să atragem atenția atât constructorilor cât și beneficiarilor asupra faptului că în piață există produse fabricate din materii prime reciclate, obținute din surse necontrolate, a căror calitate este mult sub prescripțiile standardelor aplicabile (probe de presiune și OIT în condiții de laborator), acest lucru afectând și caracteristicile sanitare ale produsului finit.

Utilizând astfel de produse, ne putem aștepta la o comportare în exploatare a rețelelor de apă mult sub așteptări, atât din punct de vedere calitativ cât și ca durată de viață.

Singura modalitate de contracarare a acestui fenomen este evaluarea mult mai riguroasă a furnizorilor și stipularea în “caietele de sarcini” a unor condiții de recepție a furniturilor mult mai stricte.

Practica ne demonstrează că lucrările realizate din materiale subdimensionate, la limită de multe ori, cedează chiar în timpul probelor de presiune, deși în multe situații proiectanții prescriu condiții de testare mult mai lejere decât cele prevăzute în standardul EN 805, care reglementează testarea la presiune a rețelelor realizate din materiale flexibile.

Un alt factor care poate duce la reducerea duratei de viață a unei astfel de construcții, este punerea în operă “ce lasă de dorit”, adică necorespunzătoare.

Practica ne demonstrează că nu totdeauna sunt respectate întocmai fazele realizării unei rețele, cum ar fi :

-realizarea patului de pozare adecvat, din nisip cu granulația și consistența corespunzătoare;

-așezarea conductei în tranșee, pe patul de pozare, fără pericolul deteriorării suprafeței acesteia; un defect de suprafață care depășește 10% din grosimea peretelui conductei, compromite din punct de vedere calitativ și ca durată de viață (minim 50 ani) acea porțiune de conductă;

-realizarea sudurilor respectând toți parametrii prescriși, inclusiv condițiile mediului ambient;

-compactarea umpluturii în zona conductei cu mijloace adecvate, etc.

Este drept că ținerea în mod constant sub control, a tuturor acestor parametrii pe un șantier, nu este ușor de realizat , mai ales că intervine în proces și factorul uman; la un moment dat acest lucru nici nu este posibil.

Din acest considerent, tendința în ultima vreme în domeniul realizării rețelelor de apă (ca și de gaz de altfel), este utilizarea unor conducte fabricate din polietilenă de ultimă generație, mult mai rezistentă la diferite solicitări ce pot să apară în timpul pozării și exploatării.

Aceste conducte sunt realizate din polimerul de ultimă generație PE100RC, adică polietilena cu rezistență crescută la crăpături și având caracteristici superioare polimerului de PE100 (vezi Tabel)

Caracteristicile materiei prime PE100RC

Conductele din PE100RC sunt fabricate conform standardului aplicabil țevilor de presiune pentru apă (EN 12201-2).

Se produc astfel de țevi atât fără, cât și cu înveliș de protecție coextrudat.

Învelișul de protecție coextrudat din polipropilenă întărită are menirea de a proteja țeava, atât la presiunea propriu-zisă în timpul exploatării, cât și în timpul transportului și pozării de eventualele deteriorări.

Conductele cu înveliș de protecție, spre deosebire de cele clasice (fără înveliș), se pot poza cu siguranță în condiții de teren mult mai severe (teren stâncos, subtraversări prin foraj, etc).

Învelișul de protecție are culoarea aferentă aplicației (albastru pentru conductele de apă).

Între învelișul din PP și țeava de presiune, în timpul coextrudării , poate fi înglobat și firul de detecție din cupru.

Îmbinarea acestui tip de conducte, se realizează identic cu cea a celor fără înveliș, după decojirea învelișului din porțiunea îmbinării.

În continuare, datorită faptului că după părerea noastră face parte din tematica “gestionării responsabile a rezervelor de apă potabilă”, ne propunem  să prezentăm două soluții de degrevare a  rețelelor de apă și canalizare pluvială existente care, în lipsa acestor soluții colaterale, necesită încontinuu extinderi considerabile.

Localitățile fiind în continuă dezvoltare, extinderile rețelelor de apă și canalizare menajeră sunt necesare datorită creșterii consumului de apă atât de către populație, cât și în scopuri industriale.

De regulă, în astfel de aglomerări urbane, proporțional cu creșterea suprafețelor construite, se reduc suprafețele verzi, suprafețe cu rol determinant în absorbția precipitațiilor și ca atare se impune și extinderea rețelelor de canalizare pluvială.

De pe aceste suprafețe construite, suprafețe considerabile cum ar fi: clădiri, spații betonate și asfaltate, etc,  se pot colecta în timpul precipitațiilor cantități importante de apă meteorică.

Optând pentru soluțiile adecvate de colectare, aceste rezerve de apă se pot utiliza în scopuri industriale (spălătorii de mașini, irigații parcuri, etc)

Un astfel de sistem de colectare  se compune dintr-un bazin de retenție (structura modulară din elemente de polipropilenă, cu un înveliș de geomembrană sudată) și căminele de colectare/filtrare, curățare, pompare, respectiv separatorul de ulei pentru spălătorii auto.

Reversul acestei aplicații este sistemul de infiltrare a apelor meteorice înapoi în sol, eliberând astfel capacități importante ale rețelei de canalizare pluvială și având rolul de completare a rezervei de ape freatice din zonă.

Sistem de infiltrare a apei meteorice în sol RAINEO-Pipelife

Un sistem de infiltrare se compune dintr-un bazin de retenție și căminele de inspecție/curățare,respectiv cele de colectare/filtrare/alimentare a bazinului.

Pentru ca un astfel de sistem să funcționeze conform destinației, trebuie avute în vedere o serie de condiții încă din faza de proiectare și nu în ultimul rând în faza de pozare a acestuia:

-dimensiunile și tipul acoperirii suprafețelor de pe care se intenționează colectarea apei;

-cantitățile de apă ce pot rezulta într-un anumit interval de timp (date statistice INMH);

-dimensiunile disponibile ale terenului pe care se intenționează să se amplaseze sistemul;

-calitățile de absorbție ale solului în zona de amplasare și nivelul apei freatice în zona bazinului de retenție (conform studii geo);

-solicitări statice și dinamice la care trebuie să reziste construcția (trebuie prevăzute modalități de pozare diferite în cazul în care construcția se va afla în zona verde sau cu trafic de un anumit tip).

Pentru a ușura corelarea tuturor acestor condiții, unii producători de astfel de sisteme pun la dispoziția proiectanților softuri de predimensionare complexe (vezi model soft Pipelife).

Introducând în soft toate datele relevante solicitate, acesta ne va indica soluția optimă pentru bazinul de retenție/infiltrare, inclusiv configurația și numărul de repere componente din fiecare tip, necesare realizării construcției.

La construcția bazinului de retenție din elemente prefabricate, trebuie avute în vedere și datele privind înălțimea acestuia, a stratului de acoperire obligatoriu de respectat în diverse situații de solicitări ale construcției și nivelul admisibil al apei freatice față de baza construcției (figura de mai jos).

Klári Bocskai

Pipelife Romania

Commercial Manager

klari.bocskai@pipelife.com

Cluj-Napoca