Leadership

O discuţie legată de leadership presupune diverse riscuri. Ca orice denumire intrată de curând în limba română şi neexplicată suficient, înţelesurile sunt variate, în funcţie de interlocutor şi de spaţiul unde este folosită.

Pe de altă parte, folosirea excesivă a cuvântului, fără a-i cunoaşte sensul, poate să conducă interlocutorii într-o poziţie ingrată, dacă nu penibilă. Însăşi traducerea cuvântului în DEX, „LEADERSHIP [LÍDER-ȘIP] s.m. funcţie, poziţie de lider. (< engl. leadership)” este una profund greşită şi poate conduce pe cei interesaţi la o concluzie falsă.

John Maxwell spunea că leadership-ul înseamnă influenţă, nimic mai mult, nimic mai puţin. Premisa că leadership-ul este legat de poziţie depinde de cât de sus eşti în organigrama unei organizaţii sau de autoritatea formală şi este o Leadership premisă greşită. Cu toţii am cunoscut lideri proşti care aveau poziţii bune şi lideri foarte buni care nu aveau nici o funcţie. Robin Sharma spune că leadership-ul este mai degrabă o stare de spirit, o modalitate prin care îţi trăieşti viaţa zi de zi. Leadership-ul este un proces, nu o poziţie. În acelaşi timp însă, paralela dintre manager şi lider nu este greu de făcut, deşi în ultimii ani tot mai mulţi observă diferenţele.

„Oamenii au potenţialul de a fi lideri din orice poziţie de conducere din care se află, însă un manager, indiferent de poziţia sa, poate să nu aibă abilităţile necesare de a construi relaţii între oameni şi, implicit, de a fi un bun conducător”, explică Jim Bagnola.

Leadership-ul înseamnă oamenii şi dinamica acestora. Presupune să demarezi schimbarea şi să ajuţi dezvoltarea acestora.

Liderul secolului XXI nu are în mod obligatoriu o funcţie formală. Modul în care este recunoscut un lider are cu totul alte repere.

În cea mai complexă carte legată de leadership, în opinia mea, „Cele 5 niveluri ale leadership-ului”, John Maxwell arată că în viaţa fiecăruia există 5 etape de leadership, explicând cum poate fi aprofundat fiecare nivel, astfel încât să ajungem să avem o influenţă cât mai mare în sfera în care ne desfăşurăm activitatea, ajutandu-ne să ne transformăm în lideri respectaţi şi de succes:

1. Poziţia – Oamenii te urmează fiindcă sunt obligaţi;
2. Permisiunea – Oamenii te urmează fiindcă îşi doresc acest lucru;
3. Producţia – Oamenii te urmează prin prisma a ceea ce ai făcut pentru organizaţie;
4. Dezvoltarea oamenilor – Oamenii te urmează prin prisma a ceea ce ai făcut pentru ei personal;
5. Apogeul – Oamenii te urmează pentru ceea ce eşti şi ceea ce reprezinţi

Max Landsberg spune că leadership-ul pare să se rezume la o singură formulă: Leadership = viziune x motivaţie x elan. Deci liderul se axează iniţial pe construirea unei echipe, iar mai apoi pe motivaţie şi elan.

În ultimii 30 de ani au existat 3 trenduri organizaţionale:

În anii ’80 a fost managementul; managerul era cel care trebuia să se asigure că activitatea companiei era marcată de constanţă.

În anii ’90 s-a trecut la leadership-ul individual, pentru că activitatea unei organizaţii era în permanentă schimbare, iar nevoia de lideri era pregnantă
În anii 2000 s-a trecut la leadership-ul de echipă, accentul fiind pus pe lucrul în echipă, pe responsabilizarea tuturor membrilor acesteia, deoarece liderul nu le poate face pe toate de unul singur.

De aceea, suntem datori să arătăm leadership în toate aspectele vieţii noastre, nu numai la locul de muncă, în societate, dar şi în viaţa personală. Nu contează statutul tău social, locul unde eşti în viaţă la un moment dat, cu toţii avem datoria morală să ne comportăm ca un lider, dintr-un motiv foarte simplu: ori alegi să fii un lider, ori alegi să fii o victimă, dar nu poţi fi în ambele ipostaze în acelaşi timp. Şi nimeni nu iubeşte victimele, poate doar alte victime.

Nevoia de a conduce ne este impusă deseori de afară, indiferent dacă ne dorim sau nu acest lucru. Cei mai mulţi dintre noi ajungem, la un moment dat, şefii unei echipe: director de companie, capi de familie, lideri ai unui grup de prieteni, liderul unei echipe sportive sau de orice altă formă etc.

Concluzia este că suntem obligaţi să fim cel puţin propriul nostru lider.